Câţi săraci şi nevoiaşi, văduve şi orfani, sunt asupriţi astăzi prin diferite mijloace şi necăjiţi de noi? Aceştia suspină înaintea noastră şi din adâncul sufletului varsă lacrimi amare înaintea Tatălui orfanilor, Judecătorului văduvelor şi Ocrotitorului săracilor! Iar noi nu ne aplecăm deloc către necazurile şi lacrimile lor deşi auzim în fiecare zi că „judecată fără de milă este celuia ce nu face milă” (Iac. 2, 13). Într-adevăr noi ne-am asemănat „ca unei aspide surde, şi-şi astupă urechile sale” (Ps. 57, 4) şi, aşa cum spune Isaia despre vechiul popor nesupus al lui Israel, „s-a îngroşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit” (Isaia 6, 10).

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 59)