Dorinţa fierbinte a românului, repetată cu orice ocazie, este aceea de a avea sănătate. „Că-i mai bună decât toate”, zice el. De ce credeţi că este obsedat omul nostru de sănătate? De ce atunci când este sănătos omul cheltuie această sănătate ca şi cum ar fi vorba de a altuia?

Un om sărman se duse la biserică să se plângă lui Dumnezeu că nu are cu ce să se încalţe. Dar în poarta bisericii văzu un om care nu avea picioare. Atunci omul se ruşină de gândul lui şi Îi mulţumi lui Dumnezeu pentru picioarele sale sănătoase.

De ce e sărac românul?

Mulţi nu ştiu că nu sunt, de fapt, săraci. Doar când pierd îşi dau seama că nu erau săraci, că aveau îndeajuns.

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin şi morala unei vieţi câştigate, Editura Credinţa Strămoşească, pp. 91-92)