Există însă pericolul de a cădea în concepţia rătăcită că pentru orice boală este nevoie de ajutoarele medicinii. Căci nu toate bolile ne vin de la natură sau de la o dietă greşită sau din alte cauze corporale, pentru care vedem că medicina este câteodată de folos, fiindcă adesea bolile sunt pedepse pentru păcatele noastre, venite (asupra noastră) pentru întoarcere. Căci Scriptura spune: „Pe cine iubeşte Domnul, pe acela îl ceartă” (PiIde 3, 12); și; „Pentru aceasta mulţi sunt slabi şi bolnavi între voi şi mulţi mor; căci dacă ne-am judeca pe noi înşine,(atunci) n-am mai fi judecaţi. Fiind însă judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea” (I Cor. 11, 30-32). Aşadar, cei de felul acesta, când vor cunoaşte greşelile lor, fiind liniştiţi şi uitând de ajutoarele medicale, trebuie să îndure cele trimise asupra lor (...), şi să dea dovadă de îndreptare, prin aceea că fac roade vrednice de căinţă şi să-şi aducă aminte de Domnul, Care spune: „lată că te ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău" (Ioan 5, 14). Dar bolile mai provin câteodată şi la cererea celui rău, când Stăpânul cel iubitor de oameni pune la luptă ca un împotrivitor al acestuia pe un mare luptător şi dărâmă trufia lui prin răbdarea la cea mai înaltă treaptă a robilor Săi, ceea ce ştim că s-a întâmplat în cazul lui Iov (Iov 2, 6). Sau ca exemplu pentru cei nerăbdători se aduc, de către Dumnezeu,(unii) care pot să suporte până la moarte, ca în cazul lui Lazăr care, acoperit de astfel de bube (Luca 16,20), aşa cum se arată în Scriptură, niciodată n-a cerut ceva de la cel bogat şi nici nu s-a arătat nemulţumit din cauza stării lui. (...) Dar mai aflăm şi altă cauză pentru care se întâmplă bolile la sfinţi, ca în cazul Apostolului. Căci, ca să nu se pară că trece peste limitele naturii omeneşti şi ca să nu creadă cineva că el ar fi înzestrat de la natură cu ceva în plus era bolnav necontenit, ca să arate că natura lui era cu adevărat omenească.

Aşadar, ce câştig pot să aibă de la medicină oamenii de acest fel? Nu este mai degrabă un pericol (pentru ei), ca unii care s-au abătut de la învăţătura cea dreaptă ca să se îngrijească de corp?

(Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, în col. PSB, vol. 18, pp. 299-300 )