Avem multe de învățat de la sfinți. Ei ne sunt modele de viețuire creștină, de iubire de Dumnezeu și de aproapele. Ei ne sunt ajutători, ocrotitori și mijlocitori. Rugăciunile lor ajung departe și ne mângâie sufletele.

Sfinții nu ne învață cu forța. Ne uimesc, însă, cu frumusețea și simplitatea lor. Așa se întâmplă în apropierea raclei cu moaștele Sfintei Parascheva. „Acasă vorbeam cu familia și ne întrebam cum de vine an de an atâta lume la Hramul Cuvioasei?! Dacă nu s-ar întâmpla niște minuni, dacă nu s-ar întâmpla să simtă prezența și să simtă ajutor, nu ar mai veni oamenii. E o bucurie atât de mare în preajma Sfintei Parascheva! Oamenii nu au altceva de făcut decât să învețe de la ea. Să iubească alți oameni și să se îndrepte către credință, că asta a rămas. Singurul lucru care mai e bun în tot ce ne înconjoară acum e credința!”, mărturisește Magda din București.

„Ce avem de învățat de la Sfântă?”, am întrebat-o și pe o tânără minunată de la rândul de închinare. „Bunătatea și credința”, a răspuns sfioasă, cuminte, delicată.

Lucia din București a venit pentru prima dată la Hram și, în autocar, pe drumul spre Iași, a citit viața Cuvioasei. „Ar trebui să învățăm să iubim pe cei de lângă noi. Să iubim! Adică, Sfânta Parascheva toată viața s-a jertfit pentru semeni. Acum, fiecare om aleargă pentru el, crezând că va cuceri lumea. Nu. Vom cuceri lumea doar dacă ne vom gândi la cei de lângă noi. Dacă vom împărți din ceea ce avem”. Ușor o fi? Deloc. Dar asta nu însemnă că trebuie să întoarcem spatele provocărilor. „E greu, dar asta este. Viața de aici este un exercițiu pentru a iubi. A trăi înseamnă a învăța să iubești”, a concluzionat Lucia.