Cine încearcă bucurie la vederea dreptului vrea și el să fie drept. E frumos și ne bucurăm când vedem într-altul ceea ce noi înșine, dacă putem, vrem să îngrijim în noi. Este înnăscut în ființele bune ca rușinosul să prefere pe cel feciorelnic, ca înțeleptul să prefere pe prudent, ca milostivul să prefere pe generos, însemnând că aceștia admiră în alții propriile virtuți. Fără a conta că, pentru mulți, vederea unui sfânt e o chemare la îndreptare chiar pentru cei desăvârșiți, fiind pur și simplu un motiv de bucurie. Ce frumusețe, așadar, să faci și pe alții să vadă aceasta, făcându-i și pe ei să câștige din această bucurie!

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului, Viu va fi sufletul meu – părți alese din Comentariul la Psalmul 118, trad. Pr. Constantin Necula, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2000, p. 64)