Ce folos că te-ai învârtit în această viaţă şi nici măcar nu ai înţeles cine eşti şi ce vrei? Prietene, sunt 6 miliarde de oameni care se laudă că vor să facă ceva în viaţa asta, de ce să ne supere cele câteva sute de călugări care vor să se retragă mai de timpuriu din mizeria orgoliilor şi a ambiţiilor? Du-te la Uniunea Scriitorilor, du-te la Casa Presei, du-te la barurile teatrelor şi vei vedea acolo cum sfârşesc ambiţiile, că oameni la 50 de ani aşteaptă să vină cineva să-i servească cu o ţigară sau să le pună o cafea. Şi-atunci, cu ce ne lăudăm? Ce dai în schimb pe fericirea sfinţilor? O viaţă-n barul de la Casa Presei cu discuţii interminabile despre soarta culturii contemporane şi despre banii pe care nu-i au, dar dacă i-ar avea ce-ar face cu ei? Iartă-mă, dar acesta este un serial ca şi cele mexicane în care dacă pierzi 50 de episoade eşti tot acolo. Au trecut 5 ani de când eu m-am ridicat de la acele mese şi, venind, i-am găsit pe prietenii mei neschimbaţi, continuând parcă aceeaşi discuţie. Îmi va da Domnul zile şi voi veni şi peste 25 de ani şi cred că îi voi găsi la aceeaşi discuţie, dar de acum mult mai bătrâni, mult mai slăbiţi. Va veni şi ziua când fiecare dintre noi va privi în urmă pentru ultima dată, şi atunci fiecare va vedea câtă dreptate a avut alegând un drum sau altul. Să aşteptăm ziua aceea cu seninătate, ea va veni negreşit.

(Ieromonahul Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, pp. 93-94)