Cuvântul Apostolului, având mijlocul vostru încins cu adevărul, l-a tâlcuit bine Sfântul Grigorie, cel ce poartă supranumele teologiei, zicând: „ca nu cumva partea poftitoare să sugrume partea contemplativă". Iar expresia: „îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii", s-a spus fiindcă dreptatea este o deprindere împărţită în trei în mod egal, pentru că trebuie ca cele trei puteri ale sufletului în noi să aibă pondere egală şi prin acestea să se armonizeze cu cele patru virtuţi fireşti de putere egală - căci aceasta este dreptatea şi, prin intelect, partea raţională este mişcată spre cercetarea fiinţelor şi, în chipul unei platoşe de zale, înlănţuie (înverigă) raţiune de raţiune; tot astfel, cu înţelepciune, unind diferite raţiuni într-Una, trebuie să se întărească pe sine spre a nu fi vătămaţi de săgeţile vrăjmaşilor. Iarăşi, prin scutul credinţei trebuie să înţelegem „omorârea lui Hristos purtată în trupul nostru". Căci scutul făcut din lemn şi din piele închipuie pentru noi taina crucii şi moartea [lui Iisus] în trup: iar acestea se fac, pentru cei ce le-au dobândit, scut al credinţei. Iar acel încălţând picioarele în pregătirea Evangheliei păcii aşa trebuie înţeles: fiindcă Evanghelia păcii înseamnă harisma nepătimirii, Apostolul îndeamnă deci pe cel care nu a atins încă această treaptă [a nepătimirii], pentru înzestrarea cu o astfel de harismă, să îi fie încălţate picioarele, adică părţile inferioare ale sufletului, prin omorârea trupului, căci numai astfel poate rămâne nerănit de spinii patimilor şi nevătămat, zice, de şerpii şi scorpiile cugetelor rele.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 115)