Tema evenimentului - Tânărul în Cetate - caracterul acestuia și numărul mare de tineri participanți a reprezentat o oportunitate pentru a cerceta modelul comportamental specific vârstei, dar și proiecțiile, energiile sau direcțiile pe care le angajează tinerii în construcția viitorului.

În calitate de organizatori am propus tinerilor completarea unui chestionar sociologic care a analizat timpul liber – cum și cât de mult este folosit - comportamentul psiho-social – actual și proiectiv - și problemele cu care se confruntă generația lor.

Pentru citirea corectă a datelor din raportul de cercetare, pe care le prezentăm selectiv, trebuie spus că numărul celor chestionați a fost de 1.101 participanți, ceea ce conferă rezultatelor o marjă de eroare de ± 2,7% și un statut onorabil de certitudine statistică. În acest eșantion distribuția genurilor a fost de aproximativ 60% feminin, respectiv 40% masculin, vârstele dominante încadrându-se în intervalul 14 - 18 ani, reprezintând peste 83 de procente din total. 53% dintre participanții la cercetare au fost din mediul rural, aproape 20% din municipii reședință de județ, iar restul au provenit din orașele medii și mici regionale și din alte țări.

Știm că distribuția (consumului) timpului liber este, în sine, un indicator al comportamentului, dar credem că este important a fi analizată separat de acesta, întrucât în chestiunea behavioristă intervin și alte nuanțe, cum ar fi orientarea tânărului în funcție de reperele de inspirație existențială (modele de viață).

Principala întrebare a fost aceasta: „Gândindu-ne la timpul tău liber, te rugăm să apreciezi câte ore din zi aloci pentru fiecare dintre următoarele activități”. Iar dintre cele mai probabile activități, au fost incluse în listă 14 variante de răspuns.

Cel mai mult - peste 4 ore din zi – este timpul alocat  întâlnirilor cu prietenii și  comunicațiilor din categoria social media. Chiar dacă aparent concretețea (fizică) a întâlnirilor și virtualul comunicațiilor electronice dintre oameni nu sunt tocmai compatibile, într-un anume sens, tot despre relații, comunicare și contacte cu afinii sociali este vorba. Încât, procentele celor două categorii de răspunsuri pot fi însumate și se ridică la totalul de 40%. Am putea afirma că avem o generație deschisă, dar ne vom întoarce la idee abia după ce parcurgem și alte rezultate.

În opoziție cu acest scor, este consumul foarte redus de programe televizate: 48,2% dintre tineri nu mai privesc deloc televizorul. Faptul ar putea fi considerat îmbucurător, dacă nu ar exista un substitut care preia în bună parte și rolul clasicului mijloc de comunicare vizuală: telefonul mobil. Iar acest dispozitiv se află permanent la îndemână, este mult mai smart și versatil decât orice televizor, și chiar am putea spune că devine un fel de extensie-suport a funcțiilor cerebrale (memorie, organizare, învățare etc.).

Un fapt care atrage iarăși atenția este acela al utilizării internetului în alt scop decât cel al comunicării prin așa-zisele rețele sociale. Rezultatele ne arată că, atunci când scoatem social media din ecuație, rămânem cu doar 9,3% tineri care navighează mai mult de 4 ore, respectiv cu 9,5% care stau online între 3 și 4 ore din zi. Mai putem observa că aproximativ 40% dintre tineri navighează pe net mai puțin de o oră sau deloc, de unde se poate concluziona că nu avem o generație dependentă de acel internet văzut ca mijloc de informare și divertisment. Dar putem avea un semnal de alarmă, atunci când privim internetul ca vehicul al platformelor de (pseudo) socializare.

Neatractivă pentru noua generație este și viața sportivă: peste 43% dintre respondenți declară că nu alocă deloc timp activităților fizice organizate în cluburi sportive. Aici mai trebuie văzute și cele 22 de procente reprezentându-i pe cei care nu practică nici măcar sport ocazional, de divertisment. Avem 65% tineri inactivi fizic, iar dacă ținem cont și de vârstă (14 - 20 ani), vom putea considera situația ca fiind una cu adevărat semnificativă, în sensul gravității ei.

Întrucât avem în segmentul studiat în primul rând liceeni, dar și studenți, să ne oprim și asupra timpului dedicat pregătirii școlare (ca termen generic): 29, 2% acordă între 3 și 4 ore lucrului pentru acasă, iar 28,3% câte 2 ore. Aceste valori conduc la o majoritate netă (suma fiind de 57,5%) a tinerilor cu un anumit nivel de conștiinciozitate ce poate fi considerat firesc și dezirabil în actualul context educațional.

În extremă, reiese că sunt 13,2% dintre elevi sau studenți care stau mai mult de 4 ore la masa de lucru, fapt tolerabil numai la cei care au un program mai intens de pregătire (pentru admiterea la facultate, de exemplu). Altminteri, ar fi o evidentă anomalie, serioasă și îngrijorătoare, o abatere de la sarcina rezonabilă de efort cotidian.

Diametral opus, în zona ignorării sarcinilor școlare, se plasează aproape simetric față de precedenta valoare, 13,5% tineri care alocă mai puțin de o oră pregătirii școlare (9,6%) sau chiar deloc (3,9%).

Intrăm într-un alt domeniu important, și observăm cum beletristica – până nu demult un adevărat dezmierd al minților tinere – nu mai atrage, lucru pe care ni-l spun și profesorii parcă tot mai des. Din datele noastre, răgazul acordat cititului este de o oră pentru 25% dintre tineri; este de mai puțin de o oră pentru 27%, și, atenție, acest timp de aur nu există deloc pentru alți 25% dintre intervievați. Altfel spus, un sfert dintre tineri nu țin în mână alte cărți decât cele pe care școala îi obligă să o facă. Și nu ne referim doar la cartea tipărită, ci la întreaga lectură beletristică, indiferent de tipul de suport, print sau electronic.

Cu cifre modeste este situată și cartea religioasă: 21% acordă în general o oră din zi, 40% mai puțin de o oră, iar 23% nu practică deloc genul acesta de lectură. Pentru cadrele prezentării, este bine să precizăm că varianta de răspuns nu s-a referit doar la cartea creștin-ortodoxă, ci la cea religioasă în genere. Mai trebuie să fim atenți și la faptul că participanții la ITOM care (nu) au aceste obiceiuri de lectură, sunt dintre cei care rezonează la viața religioasă într-o mai mare măsură decât majoritatea, unde cel mai probabil, scorurile măsurate ar fi inferioare.

Cântărind aceste valori, devine imperioasă înțelegerea cât mai atentă a tendințelor de petrecere a timpului liber la adolescenți și tineri. Cu predilecție, ar trebui să vorbim mai mult și mai aplicat despre educație, despre transferul de informație. Să avem și mai multă grijă cu mijloacele, cu modalitățile de prezentare și accesare ale informației care sunt proxime copiilor și tinerilor, dar în primul rând, ar trebui să ne preocupe calitatea mesajelor emise.

Vom continua să analizăm celelalte două dimensiuni ale studiului nostru (comportamentul psiho-social și problemele tinerilor) în edițiile următoare. (Dumitru Dulgheru, Gabriela Pipirig)