10 lucruri mai puțin cunoscute despre Sfânta Teodora de la Sihla

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, prăznuită cu mare cinste în fiecare an pe data de 7 august, este singura româncă trecută în rândul sfinţilor.

Iată zece lucruri mai puțin cunoscute despre „floarea duhovnicească a Moldovei”, canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în data de 21 iunie 1992:

1. Sfânta Teodora s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători - Neamţ, din părinţi iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorie ostăşească, conform numelui său, fiind paznic al Cetăţii Neamţului şi armaş, adică făuritor de arme pentru cei care apărau această Cetate a Moldovei.

2. După ce sora ei a trecut la Domnul, Teodora s-a căsătorit, la insistenţele părinţilor săi, cu un tânăr din Ismail (oraş din sudul Ucrainei de astăzi). Neavând copii, au căzut de acord să îmbrățișeze amândoi viața monahală. Astfel, Teodora se călugărește la Schitul Vărzăreşti - Vrancea, iar după doi ani, soţul ei intră în obștea schitului Poiana Mărului, primind numele de Elefterie.

3. După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti. Atunci, toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile din preajmă. La fel a făcut şi Cuvioasa Teodora. S-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era.

4. În urma unei descoperiri dumnezeieşti, după ce schimonahia Paisia a trecut la cele veșnice, Cuvioasa Teodora se retrage în părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla.

5. Un sihastru i-a oferit chilia sa, care se afla aproape de schit și de o peșteră. Nimeni, în afară de Cuviosul Pavel, care îi era și duhovnic, nu știa de existența ei. Ca hrană avea doar măcriş, fructe de pădure şi alune.

6. Când turcii au năvălit turcii în Moldova, au ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora s-a adăpostit în peştera ei din apropiere. Descoperind-o aceștia, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din fundul peşterii, cum se vede și astăzi, iar fericita a scăpat de moarte.

7. Când se ruga, faţa i se lumina, iar trupul i se ridica de la pământ, asemenea Sfintei Maria Egipteanca.

8. Din când în când, păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi „Fântâna Sfintei Teodora”.

9. După ce a trecut la Domnul, trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare.

10. În anul 1856, familia Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaşte în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti. Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează în catacombele de la Pecerska, aşezate în raclă, pe care sunt scrise aceste cuvinte în limbile română: (Sfânta Teodora din Carpaţi) şi slavonă: (Sveti Teodora Carpatina).

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mănăstiri: Mănăstirea Sihla

De la același autor

Ultimele din categorie