Pentru credincios nu mai este cale de întoarcere, iar această înaintare care îl poartă către altar se opreşte în naos - spaţiul în care mişcarea încetează trupeşte, dar nu și sufleteşte, căci în naos sufletul se înalţă către Dumnezeu. De aceea, decorul iconografic al naosului a fost format pentru a-l instrui pe credincios în adevărurile învățăturii de credință și cunoaștere a vieții Mântuitorului.

Trebuie să remarcăm că, programul iconografic al naosului este foarte variat, de la o regiune la alta. De asemenea, construcția arhitectonică este făcută în dimensiuni variate. Prin urmare, Erminia picturii bizantine precizează câteva indicații generale asupra ciclurilor de teme care se pot ilustra pe pereții naosului.

Pe bolțile absidelor se zugrăvesc scenele: în partea de sud este Nașterea Domnului, iar în partea de nord se relatează momente și episoade în legătură cu Patimile și Învierea. În zona de mijloc, pe peretele de nord, deasupra stranei stângi este pictată Maica Domnului ca Împărăteasă, șezând pe tron și fiind străjuită de doi arhangheli. În partea opusă, deasupra stranei drepte, Mântuitorul este înveșmântat ca Arhiereu, stând pe tron, având în dreapta pe Sfântul Ioan Botezătorul. În zona inferioară, pe peretele de sud, se zugrăvesc Sfinții militari, precum Sfântul Dimitrie sau Gheorghe și Sfinții Împărați Constantin și Elena, având între ei Sfânta Cruce, iar pe peretele de nord alți sfinți, dintre cei mai venerați de popor, ca de exemplu Sfântul Nicolae și Sfânta Parascheva.

Apoi, mai aproape de intrarea în naos sunt plasați sfinți călugări, asceți și mari pustnici, eroi ai nevoințelor. Aceștia ar fi: Sfântul Antonie, Pahomie, Sava. În continuare, se zugrăvesc sfinții martiri, eroii luptei pentru apararea și susținerea credinței creștine. Pe suprafața de Răsărit a peretelui despățitor dintre naos si pronaos, deasupra ușii, găsim întotdeauna scena Adormirii Maicii Domnului, iar mai jos, de o parte și de alta a ușii, friza ctitorilor care au contribuit la zidirea bisericii.