Pictată în veacul al VIII-lea, icoana Sfântului Ștefan are dimensiunea 120x70 cm și prezintă urme de profanare din vremea luptelor iconoclaste. Icoana a fost aruncată în foc, însă nu s-a mistuit, ci doar s-a afumat și a ars puțin pe partea de jos. Se mai observă, de asemenea, o tăietură verticală peste ochiul stâng al Sfântului.

După tradiție, această sfântă icoană a fost adusă de la Ierusalim în Athos, la Mănăstirea Constamonitu, pe vremea împăratului Alexie I Comnenul (1081-1118).

În secolul al XIX-lea, un creștin din eparhia Adrianopolului, pe nume Ioannis Melusis, a venit într-un pelerinaj în Sfântul Athos. În katholikonului Mănăstirii Constamonitu a rostit o caldă rugăciune înaintea icoanei Sfântului Ștefan, prin care i-a cerut Sfântului să-i ocrotească și să-i înmulțească turma de oi. A făgăduit atunci că, în schimbul ajutorului, va dărui mănăstirii o parte din turmă, apoi s-a întors acasă. În anul 1844, păstorul Ioannis a trimis mănăstirii o scrisoare în care descrie cum Sfântul Ștefan i-a ascultat rugăciunea și cere părinților să trimită pe unul dintre frați să vină să adune turma de oi făgăduită Sfântului Ștefan, ocrotitorul mănăstirii.

Ca semn de cinstire și mulțumire, în anul 1864, icoana Sfântului Arhidiacon Ştefan a fost îmbrăcată în argint.

Se sărbătorește pe 27 Decembrie.