Se întâmplă că ispitele vin asupra noastră în două mo­duri. De voie, prin patimile plăcerilor cuibărite în noi, şi fără de voie, prin atacurile cele din afară. Şi când sunt de voie şi Nabucodonosor, adică diavolul, este cel ce porunceşte, atunci aprindem în noi înşine cuptorul patimilor, arzând mânia ca lemne, iar pofta drept cărbune, plăcerea ca mantie, iar înşe­larea raţiunii ca lână - căci lâna se consideră pentru ra­ţiune, din care pricină şi preoţii când slujesc poartă lână. Aşadar, când raţiunea se rătăceşte, devine lână şi sunt aprinse prin ea cu uşurinţă şi celelalte patimi. Iar dacă cineva va chema, precum fericiţii aceia tineri, pe Dumnezeu cu sme­renie şi cu rugăciune încordată, i se vor dezlega legăturile de la mâini şi de la picioare, adică lucrarea practică şi urcuşul către Domnul, şi se răcoreşte prin cercetarea lui de către Duhul Sfânt. Iar când suntem ispitiţi fără de voie, atunci ne aprinde nouă cuptorul Nabucodonosor, prin atacuri din afară, boli şi celelalte împrejurări nedorite, şi numai aşa putem, prin răbdare şi prin mulţumire, să fim răcoriţi cu nădejdea înde­părtării patimilor.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări şi nedumeriri, Editura Doxologia, 2012, pp. 207)