În cadrul slujbei de hirotonire într-una din cele trei trepte, cea de diacon, de preot și de arhiereu, după rugăciunea care este citită de Arhiereu, cel hirotonit este ridicat și adus pe solee, între ușile împărătești, și prezentându-l poporului, îi dă pe rând  unul din veșmintele specifice treptei în care a fost hirotonit, întrebând poporul: Vrednic este? Axios? Dignus est?, adresându-se atât poporului ce provenea din rândul grecilor cât și celor din rândul romanilor convertiți la creștinism.

Această întrebare își are obârșia în veacul apostolic, când cei care erau chemați slujirii preoțești, erau cercetați pentru vrednicia sau nevrednicia lor.

Astfel Canonul 9 al Sinodului I Ecumenic spune că : „Cei hirotoniți pe nedrept se scot din cler, deoarece Biserica universală apără numai ceea ce este fară de prihană".

Nevoia de a întreba poporul adunat la Sfânta Liturghie, despre vrednicia celui ce se apropia de taina hirotoniei, vine din faptul că comunitatea creștină începuse a se mări iar Episcopul nu îi putea cunoaște practic pe toți membrii eparhiei, de aceea Sfântul Vasile cel Mare, în canonul 89, cere cercetarea amănunțită a celor ce doreau să devină slujitori ai tainelor, și confirmarea în scris de la horepiscopi despre felul vieții și despre vrednicia lor.

În acest sens și Sfântul Teofil al Alexandriei spune:„ În privința celor care vor să se hirotonească, rânduiala să fie aceasta: ca preoțimea întreagă să consimțească și să-i aleagă, (...) și în mijlocul bisericii să-l hirotonească, fiind de față poporul, iar episcopul se adresează poporului dacă poate și poporul să mărturisească pentru dânsul.”