Miezonoptica este cea dintâi dintre slujbele divine ce alcătuiesc ciclul rugăciunii zilnice de dimineață. Odinioară, ca și azi, numai în unele mănăstiri se săvârșea la miezul nopții, în tinda bisericii. Astăzi se săvârșește în general dimineața, înainte de Utrenie, în naos.

Rânduiala Miezonopticii, pe care o aflăm în Ceaslov, are trei variante:

a. Rânduiala pentru toate zilele din cursul săptămânii, afară de sâmbete și duminici. Aceasta este alcătuită din două părți, dintre care cea dintâi are caracter doxologic, adică se aduce spre slăvirea lui Dumnezeu, iar cea de-a doua este rugăciune de mijlocire pentru adormiți. Partea finală a Miezonopticii de toate zilele este la fel cu cea de la sfârșitul Pavecerniței mici.

b. Rânduiala Miezonopticii pentru sâmbete se deosebește de cea pentru toate zilele săptămânii doar prin unele indicații tipiconale, ce privesc catismele, troparele sau rugăciunile ce se schimbă față de restul zilelor. Sâmbăta, în timpul Postului Mare, nu se fac metanii și nici nu se citește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul „Doamne și Stăpânul vieții mele...”.

c. Rânduiala Miezonopticii pentru duminici de asemenea se deosebește de celelalte rânduieli menționate, tot din punct de vedere tipiconal și prin faptul că partea a doua, adică rugăciunea pentru adormiți, se suprimă, deoarece duminica este ziua de pomenire săptămânală a Învierii.

Trebuie să mai menționăm faptul că din Miercurea Săptămânii Pătimirilor până la Duminica Sfântului Apostol Toma, prima după Paști, nu se mai oficiază rânduiala obișnuită a Miezonopticii. În noaptea Paștilor ea este înlocuită cu Canonul Sâmbetei celei Mari (din Triod), în Săptămâna Luminată cu Ceasurile Paștilor, iar la Nașterea Domnului, la Bobotează și la Buna Vestire se face în locul ei Pavecernița cea Mare cu Litia. De asemenea, când Utrenia se face din ajun seara, sub formă de Priveghere, atunci de obicei nu se mai citesc nici Pavecernița și nici Miezonoptica. Numai în unele mănăstiri, Miezonoptica se citește, în acest caz, dimineața înainte de Ceasuri.

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Basilica, București, 2016, pp. 121-124)