Domnul Hristos a spus de multe ori că avem un Tată în Cer. De exemplu, cuvintele: „care dintre voi, dacă îi va cere fiul său pâine îi va da piatră, de-i va cere pește îi va da șarpe, sau de îi va cere un ou îi va da scorpie”. Și adaugă Domnul Hristos „dacă voi, răi fiind știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult, Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El” (Luca 11, 11-13). Domnul Iisus insistă asupra faptului că avem un tată în cer și ne învață să ne adresăm Tatălui ceresc când ne rugăm cu cuvintele: „Tatăl nostru care ești în ceruri”.

Este adevărat că Domnul Hristos a formulat rugăciunea astfel încât să-i cuprindă pe toți oamenii, pentru că nu zicem Tatăl meu sau simplu Tată, ci Tatăl nostru, de unde înțelegem că noi suntem frați. „Oamenilor, sunteți frați”, le-a zis Moise unora care se certau și se băteau între ei. Gândul acesta trebuie să îl avem cu toții, că având un Tată în cer, noi toți suntem frați și că e bine să ne comportăm unii față de alții ca niște frați.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Pași pe calea duhovnicească – Studiu introductiv și convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, p. 79)