În Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, acesta ne îndeamnă „Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” (Efeseni 4, 30).

În cadrul Tainei Mirungerii preotul rosteşte o rugăciune prin care cere Tatălui Ceresc să dăruiască „celui luminat prin apă şi prin Duh”, „pecetea darului Sfântului şi întru tot puternicului Duh”. Apoi unge cu Sfântul Mir pruncul botezat: pe frunte, ca să şteargă ruşinea păcatului Adamic şi pentru sfinţirea minţii; la urechi, pentru a auzi Cuvântul Domnului; la nări, ca să devină o bună mireasmă a lui Hristos, dar şi a sfinţi simţurile; la piept pentru a face faţă lucrărilor diavoleşti; apoi pe spate, mâini şi picioare, iar prin rostirea cuvintelor apostolice „Pecetea Darului Sfântului Duh. Amin.”, se propagă peste micul încreştinat harul Duhului Sfânt.

Pecetea Duhului Sfânt reprezintă, aşadar, semnul lui Hristos, iar prin ungerea cu el, deoarece Hristos înseamnă „uns”, pruncul confirmă apartenenţa la Biserica lui Hristos, la dreapta şi adevărata credinţă.

Duhul Sfânt reprezintă, totodată, şi pecetea legământului Noului Testament, a Legii Noi instituită de Mântuitorul pe Crucea Golgotei, a legământului dintre Dumnezeu şi omul nou: „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu”, „Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre.” (II Corinteni 1, 21-22).