Maica Domnului este cinstită în timpul Utreniei şi prin menţionarea ei la fiecare ectenie, ca mijlocitoare între noi şi Dumnezeu şi model suprem al îndumnezeirii: Pe Preasfânta Preacurata, Preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unii pre alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Cea de-a treia parte a Utreniei începe cu citirea Canoanelor împreună cu Catavasiile perioadei în care ne aflăm, grupate în nouă cântări. În bisericile de parohie, de obicei, se cântă doar Catavasiile, fără Canoanele de rând. După cântarea a 8-a urmează Cântarea Maicii Domnului („Măreşte suflete al meu pe Domnul…”, cu refrenul „Ceea ce eşti mai cinstită…”), aducându-ne aminte că nimeni nu ajunge la Dumnezeu fără mijlocirea Maicii Domnului, care se face ca o scară ce duce la El. Prin urmare, Maicii Domnului i se cuvine cinstire atât în slujba Utreniei, cât și în toate celelalte slujbe ale cultului divin ortodox, dar și în rugăciunile particulare ale fiecarui creștin.

„Ceea ce eşti mai cinstită” este cântat în Duminici, iar în Sărbătorile Împărăteşti există Canoane speciale ale fiecărui praznic. Cântarea a 9-a, adresată Maicii Domnului este o chintesenţă de teologie mariologică de o frumuseţe şi adâncime de sens remarcabile. De altfel, Irmosul (Cântarea de început al Canonului repetată la sfârşit) Cântării a 9-a din Sărbătorile Împărăteşti a devenit Axionul, cântat la Sfânta Liturghie, după Epicleză.