Dragă Constantin,

Întrebarea ta m-a dus cu gândul la acel tânăr din Evanghelie, care-i adresează Mântuitorului „the ultimate question”: Ce să facă pentru a moșteni viața veșnică? Și el, la fel ca și tine, cel mai probabil, aștepta un răspuns exact. O metodă precisă sau un fel de manual care să-l dirijeze spre împlinirea năzuinței sale personale. Sau poate un răspuns care să-i confirme anumite idealuri sau așteptări. Însă, Iisus îl bulversează total. Îi răstoarnă orice vis, orice elan fundamentat pe posibilitatea împlinirii mecanice a unui set de reguli menit să-l catapulteze direct în Împărăție. Mai exact, Hristos îi spune să vândă tot ce are, să pună totul la dispoziția săracilor, și abia după aceasta, eliberat din închisoarea propriului portofel, să-i urmeze Lui.

Dietrich Bonhoeffer spunea la un moment dat că, atunci când Iisus te cheamă să-i urmezi, te cheamă, de fapt, să mori pentru El. Vreau să meditezi la această idee.

Aș putea să-ți răspund la întrebare citându-ți pasaje sublime despre preoție și ce presupune ea, din Sfinții Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul sau Teofan al Niceii. Nu am să fac acest lucru. Am crescut de la patru ani la umbra stranei, în mireasma inegalabilă de tămâie, ceară și busuioc, învățând să citesc din Catavasier și Mineie. La doisprezece ani am donat, din bănuțul meu făcut cu uratul și colinda, un rând de veșminte, un Liturghier și o cădelniță. Când părintele a săvârșit slujba de sfințire, emoțiile m-au devastat. Mă gândeam la acea zi când, dacă va fi voia Domnului, voi sluji cu aceste podoabe. Să știi că aceeași întrebare mi-am adresat-o și eu. Zi de zi. Ce să fac pentru a ajunge un bun slujitor? Nicăieri nu am găsit un răspuns. Treisprezece ani mai târziu am primit Taina Preoției, și am slujit cu acele veșminte și cu acel Liturghier. Nu pot exprima în cuvinte ce-mi spunea inima în acele momente. Dar, odată ajuns în fața sfântului altar, am văzut că răspunsul la întrebare se afla tot timpul acolo. Răstignit pe o Cruce, și adunând întregul univers la pieptul Său.

Acesta este răspunsul. Singurul pe care ți-l pot da. Iisus Hristos. Ca să fii un bun slujitor al altarului, trebuie să îl iubești, ca un îndrăgostit învăpăiat, și să te lași îmbrățișat de El. Să vezi lumea cu ochii Săi. Atunci când o gravidă își privește pântecul, și se întreabă cum va fi ea, oare, o mamă bună, răspunsul se află în interiorul ei. Nu poți fi o mamă bună decât dacă îți iubești pruncul. Nu există alt drum. E o împreună creștere în iubire. Așa e și în preoție. Studiile, nevoința personală, râvna pastorală, sunt absolut necesare pentru a fi un slujitor. Dar, pentru a fi un slujitor bun, iubirea pentru Hristos e singura cale. Astfel, „Ce să fac?”, trebuie să facă loc unei alte întrebări: „Constantin – mă iubești tu pe Mine? Păstorește oițele Mele”.

pr. Ioan

sunt mireana si pentru mine un preot bun este cel care ma inspira pe calea spre Dumnezeu; la predica preotii adesea ca si profesorii la sedinta cu parintii ne cearta : tocmai pe cei care sunt acolo si fac un minim de stradanie; asta nu este inspirator; deci un preot de mir ca sa fie de folos mirenilor tr sa fie carismatic , sa aiba insusirea de a trage poporul dupa el in drumul lui spre Dumnezeu

asa sa va ajute Dumnezeu Parinte!