Mai întâi, ne vom îngriji să eliminăm cauzele ei. Și după aceea, cu toată răceala sufletului nostru, ne vom face cu stăruință și răbdare canonul zilnic de rugăciune, străduindu-ne pe de o parte să ne concentrăm mintea la cuvintele rugăciunilor și, pe de altă parte, să ridicăm în inima noastră sentimente iubitoare de Dumnezeu. Cu timpul, Acesta, văzând smerenia și răbdarea noastră, ne va retrimite harul Său care va alunga duhul răcelii, așa cum vântul alungă ceața.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, p. 52)