Când Împărăția lui Dumnezeu s-a sălășluit în inima omului, Dumnezeu sfâșie neștiința minții ca pe un văl. Omul va înțelege atunci, nu doar tainele Zidirii, ci și taina propriei sale persoane. Și în cele din urmă, într-o clipită sfântă, Dumnezeu, după nespusa Sa milă, se va descoperi pe Sine, iar omul Îl va privi pe Împăratul Slavei așa cum privește soarele în apa limpede.

Atunci omul se face una cu Dumnezeu și Dumnezeu lucrează într-însul. Acesta trăiește numai cu trupul pe pământ, iar cu duhul este în Împărăția Cerurilor, împreună cu Îngerii și Sfinții, și Îl contemplă pe Domnul.

(Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, p. 76)