Cana se tâlcuieşte creaţie, iar Galileea, descoperire. Căci orice minte care are năzuinţa spre descoperirea celor dumnezeieşti, prin faptul că este unită cu virtutea, dar şi cu simţirea, are nevoie de mijlocirea Raţiunii/Cuvântului, pentru ca virtutea unită cu mintea, prin cunoaştere, să fie în armonie cu ea, iar simţirea, supunându-se, să fie sub puterea Minţii care în chip natural o ocârmuieşte. Dar, fiindcă năzuinţa spre cunoştinţă, prin împrăştierea provenită din plăcere, care este din neascultare, s-a subţiat ca apa, a venit Cuvântul, aducând pe pământ tăria de la început. Iar Mama care îl roagă este credinţa sau smerenia sau, încă, înţelepciunea cunoscătoare: căci fiecare dintre acestea trei poate să nască cea mai înaltă dumnezeiască năzuinţă în oameni. Iar spusa că ceasul meu n-a sosit încă arată că învăţătura precede minunile - fiindcă doar pentru cei necredincioşi dovada minunilor era pentru [adeverirea] învăţăturii, dar pentru că încă nu propovăduise nimic acolo şi pentru că a primit dovada necredinţei lor, de aceea a spus: Nu a sosit încă ceasul meu. Slujitorii îi arată pe profeţi, care au umplut cu învăţătura lor firea cea deşertată prin călcarea poruncii [...], dar când a venit Domnul, a preschimbat învăţătura lor în cunoaştere duhovnicească şi, prin credinţă, a preaînălţat firea la [starea] mai presus de fire. Şi aceasta reprezintă persoana Născătoarei de Dumnezeu. Aşa cum Născătoarea de Dumnezeu, potrivit creaţiei, fiind de la Domnul şi Fiul ei, L-a născut pe El după trup, la fel şi credinţa, fiind de la Cuvânt, prin lucrarea faptelor, ea aduce Cuvântul în lucrare. Iar urcioarele cu apă, fiindcă sunt şase, simbolizează deprinderea năzuinţa creatoare a tuturor celor bune, fiindcă şi Dumnezeu în şase zile a zidit lumea văzută. Stăpânul mesei este Legea care discerne, fiindcă spune: „Orice om mai întâi pune înainte vinul cel bun, şi apoi pe cel mai slab". Căci legea simplă care discerne deosebind zice: „Trebuia ca mintea să urce mai întâi prin cunoştinţă la cauză şi astfel, după aceea, la cele de după ea, ceea ce Adam nu a făcut", sau şi că: „Trebuia să tânjească după învăţătura Domnului mai înainte de Lege şi de prooroci".

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 102-103)