Să nu iei în mâini reviste murdare, nici măcar aruncate să nu fie prin camera ta, ca nu cumva vreodată, împins de vârtejul vârstei tale, să fii îndemnat de vrăjmaşul să te uiţi prin ele, deoarece nu numai că te vei răni, dar şi tangalachi te va batjocori, lucru pentru care te vei căi şi vei suferi.

De asemenea, să nu citeşti cărţi sau tipărituri care cuprind subiecte bisericeşti care te revoltă, dacă vrei să-ţi păstrezi liniştea, deoarece tu nu eşti în măsură să rezolvi astfel de probleme serioase. Tu ai nevoie de cărţi care să te ajute la pocăinţă. Dacă vrei să ajuţi Biserica, îndreaptă-te pe tine însuţi şi îndată se va îndrepta o părticică a Bisericii. Iar dacă ar fi făcut toţi lucrul acesta, Biserica ar fi fost îndreptată.

De aceea, limitează-te la cărţile Sfinţilor Părinţi despre care am vorbit şi îndepărtează-te de cărţile „nesărate” ale unor scriitori contemporani, care pun numai titluri mari pentru a trezi interesul duhovnicesc, dar care te obosesc chiar şi numai citindu-le. Unul ca acesta se aseamănă cu vaca ce are ieslea plină de paie şi se osteneşte toată ziua mestecând şi rumegând, dar în cele din urmă nu dă nici un pahar de lapte.

Înainte de a începe citirea din Sfinţii Părinţi, fă cel puţin două minute de rugăciune, ca să te lumineze Dumnezeu să înţelegi noimele dumnezeieşti. Dacă nu-ţi ajunge timpul de studiu, nu este nevoie să te grăbeşti să termini capitole, deoarece scopul nostru nu este să terminăm capitole, ci să ne rămână ceva în cap.

(Cuviosul Paisie Aghioritul,  Epistole, Editura Evanghelismos, pp. 24-25)