În zilele în care Utrenia s-a săvârșit seara, dimineața înainte de Sfânta Liturghie se citesc Ceasurile liturgice I, III și VI.

Ceasurile sau orele canonice fac parte din Laudele mici, adică cele alcătuite mai mult din lecturi (citiri) făcute la strană, preotul având puține intervenții în oficierea lor. De regulă, acestea se citesc în pronaosul bisericii, ca și Pavecernița și Miezonoptica. Având o importanță secundară, astăzi Ceasurile se citesc doar în mănăstiri și catedrale.

Ceasurile liturgice se succed din trei în trei ore, marcând începutul celor patru sferturi din zi, acestea însemnând pentru vechii creștini cele patru ore de rugăciune, pe care majoritatea popoarelor orientale le respectau.

Ceasul I are rolul de a încheia ciclul Laudelor de noapte (dimineață) și se citește întotdeauna, conform rânduielii tipiconale bisericești, imediat după slujba Utreniei, ca o continuare sau completare a acesteia, chiar și în cazul în care aceasta s-a oficiat seara, la Priveghere. Slujba Ceasului I nu are o formulă de binecuvântare pentru început deoarece este ca o încheiere a Utreniei. De aceea otpustul desăvârșit al Utreniei se face la finalul Ceasului I.

Ceasurile III și VI alcătuiesc ciclul Laudelor de zi și se citesc împreună cu Ceasul I, în continuarea acestuia, înainte de Sfânta Liturghie, iar în zilele în care nu se săvârșește Liturghie, aceste trei Ceasuri se citesc înainte de Obedniță.