Cultul ortodox se distinge prin uniformitatea și stabilitatea sa. El este guvernat de reguli sau norme precise și fixe, unanim admise, și se exprimă în forme definitiv stabilite, care sunt aceleași pentru toți credincioșii ortodocși, din orice parte a lumii, constituind un limbaj comun de exprimare a cinstirii lui Dumnezeu, deși el se folosește pentru aceasta de limbi liturgice deosebite.

Pentru aceasta cultul ortodox se distinge prin bogăția, varietatea și frumusețea elementelor de artă puse în serviciul său, prin solemnitatea, fastul și strălucirea formelor sale externe, a riturilor și a ceremoniilor care alcătuiesc rânduiala sfintelor slujbe și care sunt, de fapt, expresia văzută și mărturia abundenței simțirii religioase, a evlaviei credincioșilor și a spiritualității ortodoxe în general.

Aceste calități sunt vizibile mai ales acolo unde sfintele slujbe pot fi săvârșite în condiții optime (la catedrale chiriarhale, în mănăstiri, la bisericile urbane). Acestea îi conferă o mare forță de înrâurire asupra sufletului omenesc, sensibil totdeauna la simțul estetic.

(Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica Generală, vol. I, Editura Basilica, București, 2015, pp. 120-121)