Tot ceea ce facem - pelerinajele noastre, privegherile de noapte, rugăciunile noastre, postul nostru, milosteniile - tot ceea ce facem în viața noastră - în ce scop și din ce motiv le facem? Răspunsul la această întrebare este foarte important pentru că de el depinde dacă viața noastră duhovnicească va fi sau nu în duh de adevăr. Să vă dau un exemplu. I-am întrebat pe copiii din tabăra de vară: „Care e cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu? Care poruncă e mai importantă?” Și fiecare dintre copii a început să spună diferite porunci: să nu furi, să nu minți, să nu fii nedrept, să-ți respecți părinții, să-ți iubești aproapele, însă nici măcar un singur copil n-a bănuit că niciuna dintre aceste porunci nu este cea mai importantă. Oamenii cred că cea mai importantă poruncă este să-ți iubești aproapele, iar atunci când le-am spus copiilor că nici una dintre acestea nu este prima poruncă, un copil a răspuns: „Gata, știu, știu despre ce e vorba… creșteți și vă înmulțiți, aceasta este cea mai importantă poruncă”. Dar bineînțeles, nu aceasta este cea mai importantă, nu-i așa?

Cea mai importantă poruncă a lui Dumnezeu, prima și singura, de altfel, din care decurg toate celelalte, este să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima ta. Însuși Hristos a spus aceasta: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul Tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și cu toată puterea ta”. Iar o a doua poruncă, o a doua asemănătoare cu prima, care izvorăște din cea dintâi, este aceea de a-ți iubi aproapele. Toate celelalte sunt rezultatul acestora. Dacă îți iubești aproapele, nu-l vei fura, nu-l vei minți, nu-l vei nedreptăți, nu-i vei lua ceea ce-i aparține, nu îi vei dori femeia - asta înțelegem prin faptul că toate acestea izvorăsc din prima poruncă. Iar iubirea aproapelui este de asemenea o consecință a primei porunci. Dacă Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu, este imposibil să nu-ți iubești aproapele. O persoană care Îl iubește pe Dumnezeu va avea - ca o consecință firească a iubirii sale de Dumnezeu - iubire către toți frații și surorile sale. Astfel că prima și singura poruncă dată de Dumnezeu este aceea de a-L iubi pe El din toată ființa noastră. Prin urmare, tot ceea ce facem în biserică, are acest scop. De aceea mergem în pelerinaje, de aceea postim, de aceea ne rugăm, de aceea ne spovedim, de aceea aprindem candela, de aceea citim vieți de sfinți, de aceea facem toate acestea: pentru că acesta este modul nostru în care ne exprimăm dragostea de Hristos.

(extras dintr-un interviu cu Mitropolitul Atanasie de Limasol, va urma)