În timpul rugăciunii vin gânduri, trebuie să le alungați, iarăși vin, iarăși să le alungați... și tot așa. Numai să nu le îngăduiți, ci, îndată ce le observați, să le alungați. Aceasta și este nevoința trezviei. Osteniți-vă ca inima voastră să fie într-un simțământ religios… Când inima este într-un asemenea simțământ, gândurile nu vă tulbură și toate merg în jurul simțământului. Nu în formă și în putere, ci în duhul rugăciunii să fiți…Unul dintre părinți a socotit că esența rugăciunii este să te simți osândit în ceasul rugăciunii.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi Înțelepte, Editura Egumenița, p. 320)