„Cel ce cercetezi cu dreptate inimile şi rărunchii, Dumnezeule!”

Scriptura, în multe locuri, socoate inima conducător al sufletului, şi tot aşa, în multe locuri, socoate rărunchii partea pasională a sufletului; şi aici au aceeaşi însemnare, că psalmistul spune: „Dumnezeule, judecă-mă pentru dogmele pe care le am despre buna credinţă şi pentru mişcările mele cele pătimaşe, că „Tu cercetezi inimile şi rărunchii!” Cercetare este mai ales ancheta care se face de judecători, cu toate mijloacele de verificare, celor anchetaţi, pentru ca cei care ascund ceea ce se caută să scoată la lumină prin forţa chinurilor lucrul cel ascuns. În cercetările cele fără greşeală ale Dreptului Judecător sunt cercetate gândurile noastre, dar şi faptele noastre. Nimeni, dar, să n-o ia înaintea adevăratului Judecător, nici să judece înainte de timp, „până ce va veni Domnul, Care va şi lumina cele ascunse ale întunericului şi va arăta gândurile inimilor”.

 

(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Tâlcuiri la Psalmi, Editura Sophia, București, 2004, p. 37)