Era un pustnic în părțile Iordanului care se nevoia de mulți ani; acesta, de Dumnezeu fiind descoperit, asuprelile vrăjmașului nu le primea; și, pe scurt, era neluptat. Pentru aceasta, pentru toți cei ce veneau la dânsul pentru folos el defăima pe Satana și îl ocăra, zicând: „Cumplit este, și nu poate nimic către nevoitori, de nu va afla spurcați asemenea lui, robiți pururea păcatului, pe care-i slăbănogește”. Iar acestea zicea fără a simți harul cel de sus, care nu îngăduia Satanei a-l asupri.

Și apropiindu-se sfârșitul lui după îngăduința lui Dumnezeu, se arată lui Diavolul în vederea ochilor și zice către dânsul: „Ce am eu cu tine, Avva? Pentru ce mă ocărăști? Au te-am supărat cu ceva?” Iar el, scuipându-l, aceleași graiuri le unelti asupra lui: „Mergi înapoia mea, Satano, că nimic nu poți către robii lui Hristos!” Iar el a răspuns: „Așa, așa! Alți patruzeci de ani să trăiești, și în nici un ceas în atâția ani nu-ți voi pune piedică!” Și, zicând acestea, s-a făcut nevăzut. Iar călugărul a început îndată a bate război cu gândurile, și zicea către sineși: „Am atâția ani de când mă chinui aici, și Dumnezeu voiește să trăiesc alți patruzeci de ani? Deci mă voi duce în lume și voi vedea pe cei de aproape ai mei și voi fi împreună cu dânșii câțiva ani; și apoi iarăși mă voi întoarce și mă voi ține de nevoința mea.”

Deci, precum i s-au părut lui acestea, a purces a le plini cu lucrul; și, ieșind din chilie, se ținea de cale; și, neducându-se el prea departe, Iubitorul de oameni Dumnezeu miluindu-l pe dânsul și nevrând a i se pierde ostenelile lui, a trimis pe îngerul Lui spre ajutor; și, întâmpinându-l îngerul, a zis către dânsul: „Unde mergi, Avvo?” Iar el a zis: „În cetate”. Iar îngerul a zis către dânsul: „Întoarce-te la chilia ta, și nimic nu-ți va fi ție, și de Satana nu vei fi batjocorit”. Iar el, venind întru sineși, s-a întors la chilia lui și, făcându-se trei zile, s-a săvârșit.

 

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 37-38)