Într-adevăr, ce poate fi mai dureros pentru un duşman decât să vadă că insultele lui nu-l ating pe duşmanul său? Nu-ţi lăsa sufletul abătut şi nici nu îngădui ca insultele să te atingă. Lasă-l să latre fără folos, să crape de ciudă. Cel ce loveşte un obiect nesimţitor se pedepseşte pe sineşi. Că nu se răzbună nici pe duşman, dar nu-şi pune capăt nici mâniei. Astfel, cel care insultă pe unul ce nu bagă în seamă insulta, nu poate să-şi găsească mulţumire în insulte. Ba dimpotrivă, crapă de ciudă, după cum am spus. Ce nume vor da fiecăruia din voi cei care au fost de faţă la o astfel de scenă? Pe el îl vor numi un calomniator, pe tine, un om cu suflet mare; pe el, un om plin de mânie şi nesuferit; pe tine, om plin de răbdare şi blând. El se va căi de cele rostite, dar ţie nu-ţi va părea rău niciodată de virtutea de care ai dat dovadă.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, omilia a X-a, IV, în col. PSB, vol. 17, p. 452)