- Două lucruri ar trebui rezolvate cât mai urgent posibil în ţara noastră, pentru viitorul neamului şi slava lui Hristos: natalitatea şi reînnoirea vieţii creştine la sate şi oraşe. Altfel ne pierde Dumnezeu ca neam şi ca Biserică Ortodoxă apostolică. Să ne gândim că se avortează în ţară aproape două milioane de copii pe an! Iată ce fel de jertfă aduc românii lui Dumnezeu astăzi! Cel mai mare genocid naţional şi creştin de când ne ştim în istorie! Că înainte mureau înaintaşii noştri, luptându-se cu păgânii pentru Hristos, iar acum ne ucidem fiii ca să trăim noi mai bine pe pământ! Dar de nu ne vom pocăi, nu vom putea vedea faţa lui Hristos şi lumina lui Dumnezeu, care luminează tuturor!

De asemeni, se impune o reînnoire religioasă ortodoxă, integrală în România, o ţară cu peste 200 de mănăstiri şi schituri şi cu peste 10.000 de parohii! Cele mai cumplite boli sociale şi sufleteşti ale ţării noastre sunt acestea: alcoolismul, desfrâul, divorţul, pornografia prin toate mijloacele moderne, sectele, dezbinarea şi ura între oameni din motive materiale şi din răzbunare. Ar fi posibilă o reînnoire ortodoxă naţională prin mănăstiri, prin preoţi misionari şi prin creştini devotaţi pentru Hristos?

- Părinţilor, trebuie să facem mari eforturi, cu oricine stăm de vorbă, mai ales acolo unde trebuie să nu se facă aşa ceva. Copilul ăsta, care este zămislit în pântecele maicii sale, mai întâi are sufletul în el de la data zămislirii. Chiar în dreptul roman se spune: copilul, o dată zămislit, are drept de cetăţean, cu condiţia să se nască. Şi, vă daţi seama, copilul ăsta este viu, sufletul lui este în el şi sufletul nu moare niciodată. Copiii ăştia ne văd. Ei există.

Mulţumesc lui Dumnezeu că nu mi-a rămas femeie sau bărbat, pe care să nu-i fi întrebat dacă au încurajat cumva avortul. Căci copilul nu are putinţa să se apere. E închis acolo. S-a şi constatat că copilul cască gura când îl omori. Afară de asta, nu ştii pe cine omori. Poate este un preot, poate este un savant, poate este un mucenic, un martir, ceva. Şi vă daţi seama ce crimă, ce oroare! Unde vreţi să ne asigurăm pruncii pentru înmulţirea neamului mai sigur decât în pântecele de mamă? De i-am da mila aceea nemaiîntâlnită pentru fiul ei!

- Dar ce facem cu acele persoane care vin la spovedanie cu multă îndoială şi nu se angajează nici la canon, nici nu vor să înceteze de a mai face păcatul. Ce facem cu femeile care fac avorturi şi nu vor să nască? Noi nu le putem dezlega până nu promit că nu mai avortează. Unele au multe avorturi. Dacă nu părăsesc păcatul şi nu primesc canonul, nu le putem dezlega.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 113-115)