Să nu ne înverşunăm a ajunge la o stare, să zicem morală, perfectă, ci să căutăm, prin rugăciune, ca Dumnezeu însuşi să întemeieze în noi această viaţă, pe care El însuşi o revelează şi care nu este doar o moralitate, o problemă de ordin social, ci este viaţa lui Dumnezeu.

Împlinirea poruncilor lui Hristos este un lucru aproa­pe cu neputinţă omului singur. Cînd vin tineri la mine şi-mi spun: Este aşa de greu să mă rog, să mă schimb, le răspund: Nu-i greu deloc; este cu nepu­tinţă!. Dar, ca să înţelegi, suflete, de ce-ţi este aşa de greu, trebuie să ştii că ceea ce încerci este cu neputinţă pentru tine însuţi şi de aceea te întrebi: cum o să ajung vreodată la asta? Soluţia este rugăciunea, iar cînd Domnul a zis că „cele cu neputinţă omului sînt cu putinţă lui Dumnezeu" a spus-o ca o făgăduinţă; cred că putem să luăm cu încredere o astfel de făgăduinţă şi să căutăm ca Domnul să facă în sufletele noastre ceea ce este cu neputinţă omului.

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 50-51)