Mare și grozavă este patima desfrânării, căci din fragedă vârstă luptă pe bietul om și – putem zice – până la bătrânețe. Și dacă nu cu fapta, atunci îl luptă cu aducerea aminte, cu gândul, cu ochii, pentru că oricum l-ar munci, tot păcat este. Cu greu se biruie aceste două păcate: foamea [cu sensul de lăcomie] și desfrânarea.

Chiar de ar zice cineva: „curvie n-am făcut în viața mea, am scăpat”, tot n-a scăpat, căci Mântuitorul a zis: „Cel ce a privit o femeie și a poftit-o în inima sa, a preacurvit, căci păcatul se săvârșește și cu ochii și cu inima”.

(Protosinghel Grichentie Natu, Din frumusețile viețuirii creștine, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, p. 148)