Un episcop a aflat despre două văduve creştine care nu trăiau în bună-cuviinţă. A rugat atunci pe Dumnezeu să-i descopere şi Acesta despre aceste văduve ca să poată să hotărască ce să facă.

Într-adevăr, Dumnezeu i-a dăruit robului Său ceea ce i-a cerut. În timpul Sfintei Liturghii, în timpul când se împărtăşeau credincioşii, vedea episcopul pe chipul fiecăruia păcatele pe care le făcuse şi-l chinuiau.

Câteva chipuri erau pline de fum. Altele erau parcă arse de tot, cu ochii însângeraţi. Veneau însă şi creştini care aveau chipul luminat şi haine albe.

Când se împărtăşeau primii, îi vedea cum sunt înconjuraţi de flăcări şi arzând. Celorlalţi, când luau Sfânta Împărtăşanie, aceasta devenea lumină puternică şi tot corpul lor lumina în chip minunat.

După bărbaţi a început episcopul să dea Sfânta Euharistie şi femeilor. Şi la acestea vedea aceleaşi imagini. Unele chipuri păreau negre, altele însângerate, altele cuprinse de flăcări şi altele luminate.

La un moment dat s-au apropiat să se împărtăşească şi acele două văduve. Le-a văzut atunci îmbrăcate în haine albe, strălucitoare, având chipurile luminate. Când s-au împărtăşit cu cinstitele Taine le-a văzut cum s-au luminat de o lumină de nedescris.

S-a terminat Sfânta Liturghie şi episcopul a început iar să se roage, cerând de la Dumnezeu explicaţia celor descoperite. I s-a arătat atunci un înger.

- Deci sunt adevărate sau mincinoase toate acele lucruri pe care le spune lumea despre cele două femei? l-a întrebat episcopul.

- Da, toate sunt adevărate.

- De ce însă atunci când se împărtăşeau aveau chipul luminat şi purtau haine strălucitoare?

- Aceasta s-a întâmplat pentru că femeile au conştientizat viaţa lor păcătoasă, au plâns cu lacrimi de pocăinţă, s-au spovedit şi au promis că nu vor mai cădea altădată în acest păcat. Astfel Dumnezeu le-a iertat şi de atunci trăiesc în bună cuviinţă.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, pp. 101-102)