Ca act spiritual şi luare de poziţie, celibatul nemonahal este o cotitură decisivă în biografia unei fiinţe care nu şi-a aflat calea nici în monahism, nici în căsătorie. Ar fi cea mai mare greşeală să faci dintr-o condiţie impusă numai de circumstanţele vieţii un destin. Niciodată absenţa a ceva nu poate să împlinească şi nici să construiască o fiinţă. A nu mai aştepta nimic de la viaţă înseamnă a ceda celei mai ruinătoare dintre ispite.

Aşteptarea pozitivă este o deplină asumare a prezentului fără a voi să prevezi ceva în legătură cu ziua de mâine. Adevărata renunţare la o situaţie precisă (căsătoria, spre exemplu), pentru a fi pozitivă şi pentru a ne îmbogăţi, nu poate fi decât o condiţie pentru acceptarea liberă şi deplină a unei alte situaţii (celibatul, de exemplu) ca punct de plecare pentru o vocaţie actuală, niciodată doar suportată, ci întotdeauna acceptată şi asumată, care va împlini existenţa momentului prezent.             

(Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe,   Editura, Christiana, București, pp. 81-82)