Preacuviosului cin monahal, 

Preacucernicului cler și

Preaiubiților credincioși creștini din Eparhia Daciei Felix,

Har, bucurie, pace și sănătate de la Domnul nostru Iisus Hristos întru toate bunăvoire cu prilejul Nașterii Domnului, al Anului Nou și al Bobotezei,

Iar de la Noi arhierești și părintești binecuvântări!

Bunul și Milostivul Dumnezeu ne-a rânduit și în acest an să ne împărtășim de binecuvântatul Praznic al Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos și să mărturisim marea Taină a intrării lui Dumnezeu în istorie.

Întruparea Cuvântului, Care S-a făcut om și a locuit între noi, „plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14), ne arată că Dumnezeu nu rămâne departe de om, ci pătrunde în existența noastră, transformând firul obișnuit al vieții în lumină și oferindu-i sens. Omul are nevoie de un scop, pentru că acesta dă direcție, coerență și valoare existenței proprii. Ființa umană nu trăiește doar biologic. Ea trebuie să existe și duhovnicește. Sensul ordonează experiențele, orientează libertatea și transformă suferința într-un drum cu finalitate: mântuirea. Fără rostul pe care îl oferă Hristos Întrupat, omul devine fragmentat, acționează haotic și își pierde unitatea interioară. Nevoia de sens este o expresie a chipului lui Dumnezeu din om și o chemare spre împlinire. De aceea, această căutare se manifestă în dorința tuturor după adevăr, după iubire, după dreptate, după veșnicie, iar Biserica ne învață că Dumnezeu „este Adevărul” (Ioan 14, 6), El este „Iubirea” (1 Ioan 4, 8, 16), El face dreptate (Psalmi 10, 7) și doar prin El dobândim viața veșnică (Ioan 17, 3).

Așadar, astăzi Se naște Mântuitorul și oferă tuturor calea către mântuire. Astăzi, Dumnezeu vine spre oameni, de aceea vestea bucuriei răsună și cuprinde întreaga creație: „O, ce veste minunată în Betleem ni se-arată! Astăzi S-a născut Cel făr' de-nceput, cum au zis proorocii”.

Trebuie spus că, în acest an, Praznicul Nașterii Domnului se întâlnește și se împletește cu un alt eveniment istoric deosebit pentru Biserica noastră: aniversarea Centenarului Patriarhiei Române. Aceasta ne aduce aminte de ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie și ne cheamă la recunoștință și la credință.

În chip simbolic, unirea lui Dumnezeu cu omul prin Naștere, la fel ca unirea credincioșilor ortodocși români sub semnul Patriarhiei, devine model al comuniunii reale. Cuvântul „întrupat” ne arată că Dumnezeu face punte între cer și pământ, între oameni, între neamuri. În mod asemănător, centenarul Patriarhiei evocă faptul că Biserica noastră s-a aflat în istorie ca legătură vie între generații, ca loc al comuniunii în credință, dar și ca mărturie și lucrare a lui Hristos printre noi. Acest fapt ne îndeamnă să privim prezentul atât ca moștenire primită, cât și ca responsabilitate asumată.

Dreptmăritori creștini,

Nașterea lui Hristos marchează intrarea Luminii divine în lume. Este un eveniment care aduce împăcare și speranță, dar și un nou început pentru fiecare om, pentru că, prin Hristos născut în iesle este biruită distanța dintre om și Dumnezeu, dintre făptură și Creator, dintre cer și pământ. Întâlnirea dintre dumnezeiesc și uman devine fundament al mântuirii omului, pentru că, în acel moment, firea omenească este unită cu firea dumnezeiască în Persoana lui Hristos, iar această unire deschide omului calea împărtășirii din viața dumnezeiască. În trupul asumat de Fiul lui Dumnezeu se împlinește planul veșnic al mântuirii, prin care omenirea primește posibilitatea înnoirii și îndumnezeirii. Nașterea Mântuitorului devine temeiul restaurării omului, pentru că Dumnezeu intră în istorie, sfințește timpul și redă lumii prezența Sa mântuitoare. 

Praznicul Nașterii lui Hristos, „Mesia, Chip luminos”, ne dezvăluie că Dumnezeu alege să se apropie de omul fragil și neputincios, făcând din slăbiciunea omenească loc al manifestării puterii Sale. Din acest motiv, fiecare praznic al Nașterii este o chemare la recunoașterea demnității fiecărui suflet, dar și la asumarea calității noastre de fii ai lui Dumnezeu prin har, chemați să trăim în iubire și în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii, spre dobândirea Împărăției Cerurilor.

Roadele Înomenirii și ale Nașterii Fiului lui Dumnezeu pot fi întâlnite pretutindeni în istorie. Taina Nașterii Domnului stă la temelia Bisericii și a oricărei sărbători. Prin venirea Sa în lume, Hristos a sfințit timpul și a făcut istoria loc al harului. 

Centenarul Patriarhiei Române, pe care l-am aniversat în acest an, este expresia lucrării lui Dumnezeu Întrupat în istorie. Patriarhia Română și întreaga ei lucrare comunitară sunt rodul prezenței lui Hristos în lume, continuarea planului divin început la Betleem. Astfel, Centenarul Bisericii noastre devine prilej de mărturisire a faptului că Dumnezeu continuă să lucreze veșnic prin Biserica Sa.

În lumina solemnității anului centenar al Bisericii Ortodoxe Române, acum, la moment de praznic împărătesc, suntem chemați să înțelegem că manifestarea credinței nu se limitează la trecut sau la istorie. Nașterea lui Hristos aparține planului divin al mântuirii, iar lucrarea Bisericii reprezintă continuarea acestui plan. Prin urmare, credința cuprinde prezentul și deschide orizontul viitorului. Praznicul Nașterii Domnului aduce rod duhovnicesc doar atunci când pătrunde în viața noastră, transformând fiecare zi, fiecare gând și fiecare gest, dând sens întregii existențe. Viața fiecăruia poate deveni un loc al prezenței lui Hristos prin fapte, prin rugăciune, prin comuniune.

Nașterea Mântuitorului și Centenarul Patriarhiei Române sunt două aspecte ale aceluiași adevăr: Dumnezeu lucrează în istorie și continuă să lucreze prin Biserica Sa. Prezența noastră aici, rugăciunile pe care le-am rostit, faptele noastre bune, mărturia noastră – toate acestea sunt moduri prin care fiecare dintre noi poate să participe la această lucrare divină.

Este un timp al bucuriei, dar și al responsabilității. Să ne gândim la păstorii care au alergat să-L vadă pe Pruncul Hristos. Ei nu stăteau pasivi, ci se implicau, se mișcau, căutau. Asemenea acestora, și noi trebuie să ne mișcăm spre faptele bune, spre sprijinul celor întristați, spre grija pentru semenii noștri. Centenarul Bisericii noastre stă mărturie că Biserica s-a păstrat vie și puternică pentru că generații întregi au răspuns chemării lui Dumnezeu, au fost credincioase și implicate în lucrarea Bisericii. Este rândul nostru să continuăm această lucrare.

Nu trebuie să neglijăm faptul că Nașterea Domnului este și un dar al comuniunii. Dumnezeu Se naște în mijlocul oamenilor, iar în jurul Său se formează comunitatea. Biserica, în calitate de Trup al lui Hristos (Efeseni 5, 23), există prin comuniune și slujire reciprocă. Anul Centenar ne îndeamnă să conștientizăm că unitatea și slujirea comunitară sunt expresii concrete ale prezenței lui Hristos în lume. 

Bucuria Nașterii Domnului devine, așadar, temelia unei existențe duhovnicești autentice. Ea ne invită să fim oameni ai comuniunii, ai iubirii, ai mărturisirii, iar aniversarea centenară din acest an adaugă dimensiunea responsabilității istorice și comunitare. Noi suntem continuitatea credinței, iar viața noastră trebuie să fie răspuns la darul divin, dar și la eforturile și jertfa înaintașilor. Nașterea Domnului este începutul unei lumi noi, iar Centenarul Patriarhiei confirmă că această lucrare continuă prin fiecare dintre noi.

Iubiți fii duhovnicești,

A-L primi pe Hristos în viața noastră cere schimbare concretă, nu doar gesturi simbolice. Rugăciunea, participarea la Sfânta Liturghie, faptele de milostenie, atenția pentru cei bolnavi, grija pentru familie și comunitate sunt moduri practice prin care Nașterea Domnului devine prezentă în viața noastră.

Suntem chemați să fim recunoscători pentru lucrarea lui Dumnezeu în istorie. Tot ce este viu în Biserică, tot ce continuă să aducă mântuire și bucurie, este rodul prezenței lui Hristos Întrupat în viața noastră. Să ne străduim să fim și noi parte activă a acestei lucrări, prin modul în care trăim și acționăm. Centenarul Patriarhiei Române confirmă faptul că Biserica rămâne mărturie vie a prezenței lui Dumnezeu în istorie, că lucrarea mântuitoare a lui Hristos continuă prin generațiile de credincioși și că fiecare membru al comunității este chemat să participe activ la această viață eclezială. Tot ceea ce sărbătorim astăzi se sprijină pe lucrarea lui Hristos Întrupat.

De aceea, ne rugăm ca Dumnezeu să reverse harul Său cel sfânt (1 Petru 1, 13), să vă întărească în slujire și să vă facă purtători ai luminii pe care Pruncul Hristos a adus-o în lume. Ne rugăm ca Biserica noastră strămoșească să se învrednicească de urcușul celui de-al doilea veac de patriarhat și să fie plin de împliniri și roade duhovnicești.

Vă dorim ca fiecare dintre praznicele împărătești ce împodobesc anul bisericesc în această aleasă perioadă de iarnă să devină pentru fiecare popasuri de rugăciune și de bucurie, spre înnobilarea sufletului și întărirea trupului, în nădejdea dobândirii vieții veșnice întru Hristos. Amin!

La mulți ani binecuvântați, plini de har și bucurie în Domnul! 

Cu arhierești binecuvântări și părintești doriri de bine,

† Ieronim

Episcopul Daciei Felix