Centrul Social „Acoperământul Maicii Domnului” din Șiria, sfințit de Mitropolitul Banatului și cei doi ierarhi arădeni
Credincioșii au fost îndemnați să se întrebe cum ar reacționa dacă, orbi fiind, ar veni cineva să facă tină, să le dea pe ochi, iar mai apoi să îi trimită și pe un drum periculos până la o scăldătoare anume. „Probabil că eu L-aș fi certat, L-aș fi dojenit, însă orbul L-a lăsat, nu L-a dojenit și L-a ascultat. Nu apa l-a vindecat pe orb, ci ascultarea necondiționată de Hristos, de Dumnezeu care nu dă niciodată porunci absurde. Dacă vă bate Hristos la inimă și va dori să o ungă cu tină, lăsați-L, pentru a intra în ea Harul Duhului Sfânt”, a spus Mitropolitul Banatului.
Sărbătoare a fost astăzi în Cetatea Șiriei din Arad: Trei Ierarhi, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei și Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Emilian Crișanul, împreună cu un bogat sobor de preoți și diaconi, au săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească și au sfințit Centrul Social „Acoperământul Maicii Domnului”, ridicat în fosta școală confesională în care Ioan Slavici a învățat condeiul între anii 1854-1958.
Și chiar dacă cerul a fost astăzi, la Șiria, parțial noros, prognoza duhovnicească a zilei a anunțat soare încă de la primele ore ale dimineții. În definitiv, este o zi în care se vorbește, prin Evanghelie și lucrare, despre lumină. Cum ar fi putut, așadar, norii să o pună sub obroc, când straiele de sărbătoare ale copiilor de toate vârstele din Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Șiria și preoții ieșiți în număr atât de mare întru întâmpinarea ierarhilor povesteau despre sărbătoare? Imaginea copiilor îmbrăcați în costume populare și cu garoafe albe în mâini deschizând calea spre biserica situată ușor pe deal, plină de emoție, culoare și bucurie.
Suntem în Duminica a 6-a după Paști, a Vindecării orbului din naștere. Un orb în care aveau să se arate lucrările lui Dumnezeu.
Și dincolo de bucuria aflării vindecării, credința și mărturisirea orbului din naștere și iscodirea fariseilor care se încăpățânau a vedea întuneric chiar și acolo unde lumina era mai mult decât evidentă, Evanghelia zilei ne mai vorbește despre ceva. Despre lucrare.
„Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze” (Ioan 9, 4)
Și am putea, de ce nu, lesne întrezări acest verset în acea sintetizare a înțelepciunii populare românești în proverbul care spune „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi”.
Nu au lăsat pe mâine, nici „să vină noaptea”, părinții slujitori ai comunității din Șiria, preotul paroh Botezatu Iulian-Dimitrie și părintele împreună-slujitor Aurel Blidar, lucrarea lor, ci au plinit-o astăzi, împreună cu comunitatea șiriană, după cuvântul Evangheliei „până este ziuă”. Iar parte din această lucrare este tocmai Centrul Social așezat sub Acoperământul Maicii Domnului la Șiria, sfințit la finalul Sfintei Liturghii.
Într-un moment de mare încărcătură duhovnicească, Evanghelia zilei, de la Ioan 9, 1-38, a fost culeasă de peste veacuri și adusă în fața celor prezenți, prin citire și tâlcuire, chiar de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan.
În cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre Hristos Cel plin de iubire Care, intrând în Ierusalim, vede un om orb cerșind, „un om care cerșea o bucată de pâine și care nu îndrăznise să ceară niciodată, nimănui, vindecarea pentru că vindecarea unui orb din naștere era un lucru nemaintâlnit”, și pe lângă care nu poate trece fără să îl ajute.
Pornind de la întrebarea ucenicilor adresată Mântuitorului despre posibila cauză a situației orbului din naștere și răspunsul Mântuitorului că „nici acesta n-a păcătuit, nici părinții lui”, ierarhul i-a provocat pe credincioși la un prim exercițiu de imaginație: „Dacă Hristos ar fi chiar acum, la acest microfon, ar putea spune despre vreunul dintre noi că nici noi și nici părinții noștri nu au păcătuit?”.
„Familia orbului era considerată de ceilalți ca fiind blestemată de a dat naștere unui copil orb. Așa judecăm noi! Judecăm și prea puțin ne rugăm. Ei nu erau blestemați, ci iubitori și cinstitori de Dumnezeu. Dumnezeu ne dă lumina ochilor, bătaia inimii și mișcarea gândului. L-a lăsat Dumnezeu ani de zile să îl vadă lumea că este orb, iar după aceea vine Hristos și îl vindecă”, a completat Înaltpreasfinția Sa.
Într-un al doilea exrcițiu de imaginație și pornind de la imaginea Mântuitorului care scuipă pe pământ, face tină, îi pune pe ochi orbului și îl trimie la scăldătoarea Siloamului să se spele, credincioșii au fost îndemnați să se întrebe cum ar reacționa dacă, orbi fiind, ar veni cineva să facă tină, să le dea pe ochi, iar mai apoi să îi trimită și pe un drum periculos până la o scăldătoare anume.
„Probabil că eu L-aș fi certat, L-aș fi dojenit, însă orbul L-a lăsat, nu L-a dojenit și L-a ascultat. Nu apa l-a vindecat pe orb, ci ascultarea necondiționată de Hristos, de Dumnezeu care nu dă niciodată porunci absurde. Dacă vă bate Hristos la inimă și va dori să o ungă cu tină, lăsați-L, pentru a intra în ea Harul Duhului Sfânt”, a spus Mitropolitul Banatului.
În finalul cuvântului, Părintele Mitropolit Ioan a rostit o rugăciune demnă de memorat și de repetat în orice împrejurare în care simțim că prin propriul comportament L-am scos pe Dumnezeu de la cei cu care am interacționat în vreun fel saul altul. Și a spus Părintele Mitropolit așa: „Doamne, de am orbit pe cineva cu faptele mele, mergi, Doamne, fă-le tină și deschide-le ochii să te vadă pe Tine și nu pe mine!”.
După ce a avut un cuvânt special pentru mame, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit s-a rugat ca Dumnezeu să ne ajute „să vedem Lumina cea adevărată, să îi vedem pe semenii noștri și ori de câte ori ne întâlnim pe cale cu un orb să nu trecem întorcând capul, ci să îl miluim cu ceva”. Și, bineînțeles, „Aveți grijă de orbii din familiile dumneavoastră, care încă nu au văzut Sfânta Cruce de pe această biserică. Îndemnați-i să vină la biserică, unde Hristos vine cu darurile Sale”, a spus, încheind cuvântul de învățătură, Ierarhul.
29 mai 2022, nu doar o zi de sărbătoare, ci putem spune fără a exagera, o zi de reper atât pentru comunitatea din Șiria cât și pentru cei veniți a se părtăși de un timp al binelui și bucuriei, căruia Corala Mixtă a Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Treime” Arad s-a îngrijit a da răspunsurile potrivite printr-o cântare care să poarte cu ușurință sufletele spre înălțimi tihnite.
Un timp în care și fapta și-a primit răsplata, pentru că Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a ridicat pe Părintele Paroh Iulian Botezatu la rangul de Iconom Stavrofor, domnului primar Valentin Bot i-a acordat „Crucea Sfântul Ierarh Sava Brancovici”, iar domnului Ioan Marcel – diploma de Donator al Sfântului lăcaș.
De asemenea, Chiriarhul arădean a mulțumit IPS Ioan pentru mângâierea deosebită adusă tuturor prin poposirea în mijlocul acestei cetăți istorice, prin venirea cu sufletul deschis pentru a binecuvânta lucrările săvârșite la Șiria și de a pomeni și a înălța o rugăciune pentru toți cei care au dus numele cetății mai departe: Ioan Slavici, Sigismund Borlea, Mihai Borlea, Ioan Russu-Șirianu, Emil Monția, Iuliu Traian Mera, Coriolan Petranu ș.a.
Și pentru că, așa cum spuneam, ziua va rămâne ca una de reper, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan avea să facă o mare bucurie tuturor, alegând să lanseze „acasă la Ioan Slavici” cea mai recentă carte a sa, ieșită de sub tipar în urmă cu doar două zile. O carte care vorbește despre „Rugă și trudă la candela credinței strămoșești”.
Ziua s-a încheiat cu o vizită a celor trei Ierarhi, IPS Ioan, IPS Timotei și PS Emilian Crișanul la Muzeul Memorial „Ioan Slavici” – „Emil Monția” aflat în localitate, dar și la Mănăstirea Feredeu.
Sursa: Glasul Cetății