Nu cred că trece vreo zi din viaţa cuiva fără să se întâlnească cu Hristos. Un Hristos umil, care a îndrăznit nebunia de a lua chip şi în cerşetorul pe care l-ai întâlnit la ieşirea din biserică sau la colţul străzii. Iar asta e şansa noastră zilnică de a ne înmuia inimile şi de a ni le lărgi.

Dar de cele mai multe ori noi refuzăm această şansă. Şi avem destule motive, nu? Iar dacă nu avem, le căutăm sau le inventăm; găsim noi o portiţă prin care să ne îndreptăţim. Dar ce, să încurajez trândăvia, beţia, prostia? (şi în general, orice patimă pe care ochiul nostru, specialist de altfel în a pune etichete, o vede în cel care ne cere ceva). Mântuitorul a fost destul de clar în această privinţă: „Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta” (Matei 5,42). Aşa că dă-i măcar cu împrumut. Şi apoi mergi acasă şi citeşte şi alt cuvânt al Mântuitorului: „Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire veţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai” (Luca, 6,34).

Dacă ar face şi şeful tău (de la serviciu) la fel? „Lui nu-i mai dau banii luna asta. Îşi cumpără prea multe haine, mănâncă numai la restaurante de lux, cheltuie banii numai pe nimicuri, la copii nu le dă mare lucru, soţia e nevoită să întreţină casa doar din ce câştigă ea, stă numai prin baruri şi aşa mai departe”. Poate observa el o aplecare spre o anumită patimă şi să găsească un motiv să nu-ţi mai dea salariul; pentru acelaşi motiv pentru care tu nu vrei să-i dai celui de la colţul străzii.

Dar ce zic eu de şeful tău? Dumnezeu nu numai că vede toate înclinaţiile noastre pătimaşe, dar El şi ştie (vede) ce urmează să facem. Şi totuşi El nu caută motive prin care să găsească o scuză pentru a nu ne mai da. Din contră, El caută motive să ne acopere scăpătările pentru a nu conteni să-şi verse cu îmbelşugare darurile Sale cele bogate peste vieţile noastre. Iar dacă Dumnezeul nostru aşa procedează cu noi (căci să fim sinceri, cerşetori suntem şi noi, căci câte nu-I cerem noi Domnului?) noi cum ar trebui să procedăm cu cei care cer de la noi?