Căsătoria, aşa cum ne spune şi Sfântul Apostol Pavel, este o taină mare (Efeseni 5, 32). Aceasta se vede chiar de la început, din primele zile de viaţă ale omului. La începutul Sfintei Scripturi se spune clar: "Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa..." (Facere 2, 24). Adică, în clipa în care omul hotărăşte să devină împreună- creator cu Dumnezeu, ajunge până în punctul de a părăsi pe tatăl şi pe mama sa şi a-şi găsi soţia potrivită pentru a crea astfel o familie. Domnul nostru lisus Hristos vine şi binecuvintează cu o taină specială căsătoria, oricât de pitorească ar fi în unele aspecte ale sale şi în unele manifestări ale sale.

Cel mai profund element, elementul dominant, esenţa profundă a căsătoriei - şi în relaţia familiei cu Dumnezeu şi în relaţia dintre soţi, şi în relaţia dintre părinţi şi copii - este iubirea. Dacă lipseşte acest element fundamental pe care-l numim iubire nu poate exista nici căsătorie, nici familie şi nici nu este posibil ca această mare taină să fie binecuvântată, să se înscrie în scopul său şi să-şi împlinească propria lucrare.

(Arhim. Simeón Kraiopoulos, Părinţi şi copii, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2005, p. 14)