Cine crede şi mărturiseşte că Dumnezeu, Cel Unul prin fire, este Întreit în feţe – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi că Aceştia Trei sunt nu numai ale uneia şi aceleiaşi Feţe, ci Trei Ipostasuri ale Singurei Dumnezeiri – acela e de-al nostru.

Cine crede şi mărturiseşte că acest Dumnezeu în Trei Ipostasuri, Atotdesăvârşit, din sloboda Sa voie, fără nicio nevoie dinlăuntru sau din afară, a făcut această lume în şase zile doar prin cuvântul Său, fără să Se amestece cu ea, ci rămânând în Sine întreg şi neschimbat, deşi este Pretutindenea-Fiitor şi toate le plineşte – acela e de-al nostru.

Cine crede şi mărturiseşte că Atotbunul Dumnezeu, după ce a făcut lumea, nu a lăsat-o în voia soartei şi nu a ferecat-o în lanţurile predestinării, ci cu libertatea şi stăpânirea cu care a zidit-o o şi cârmuieşte, şi cu bunătate se îngrijeşte de toată făptura, dar în primul rând de cea înţelegătoare, toate îndreptându-le slobod spre bunele Sale scopuri, fără a fi strâmtorat de legile firii, care sunt în sine altceva decât arătări ale voii Lui, şi ca atare se află pe de-a-ntregul în stăpânirea Lui, fiind schimbate de El acolo unde o cere nemărginita Lui înţelepciune – acela e de-al nostru.[…]

Cine tăgăduieşte că Dumnezeu este Făcătorul şi Purtătorul de grijă şi se ţine de crezul că lumea, cu toate făpturile din ea, a luat naştere din întâmplare şi se cârmuieşte singură – acela nu-i de-al nostru.

Cine nu crede în Sfânta Biserică ca în singurul spital duhovnicesc, care cuprinde în sine toate puterile de reaşezare a noastră, socotind Sfintele ei Taine şi mijloace sfinţitoare drept simple ritualuri fără putere lăuntrică – acela nu-i de-al nostru.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 179-182)