Cine nu are un bătrân, să și-l cumpere spune o veche vorbă românească care se pare că nu mai prea este la modă. Vedem multe articole, emisiuni și luări de poziție în care bătrânii, pensionarii sunt priviți ca o pătură parazită a societății. O categorie de oameni fără de care lumea ar fi un loc mai bun, mai curat și mult mai ieftin de întreținut. Pentru că, nu-i așa, dacă tot trece fericirea prin stomac, putem cântări oamenii după câți bani putem scoate de pe spatele lor.

Explicațiile pentru acest fel de atitudine pot fi multiple. Una dintre ele ar fi că proverbul se referă la a prețui înțelepciunea care de obicei vine odată cu bătrânețea. Dacă un om însă își trăiește viața în nebăgare de seamă, adună doar ani, nu și înțelepciune. Și atunci, de ce s-ar obosi cineva să-și facă rost de bătrâni care aduc doar ani și nu au și sfaturile bune venite din experiență? Că la sfaturi după ureche se pricepe tot românul. Prin urmare, aviz bătrânilor în devenire, dacă nu vreți să deveniți o povară nedorită, poate nu e târziu să învățați câte ceva din viața pe care o trăiți acum, că valorează mai mult decât fondul de pensii la care contribuiți oricum și din care nu se știe cât veți beneficia.

O altă explicație ar fi că poate nici nu ne prea pasă de un cuvânt înțelept. Că atâta vreme cât simțim vântul sub aripi socotim că nimic nu ne poate tăia avântul și că așa va fi toată viața. Acum câteva zile am întâlnit doi tineri care tocmai mi-au amintit de un dicton mai vechi „live fast, die young“ adică „trăiește în viteză, mori de tânăr“. Nu cunoșteau forma originală, în engleză, dar cunoșteau foarte bine ideea pentru că mi-au reprodus-o destul de clar explicându-mi concepția lor de viață. Ideea că bătrânețile sunt departe și nedemne de băgat în seamă este foarte răspândită între tineri. Și poate de aceea a și fost spus proverbul acela. Tocmai ca să atragă atenția că nu încape toată lumea sub priviri, oricât de sus ne-am urca pentru a vedea și a înțelege mai mult. Niciodată nu e bine să treci cu vederea un sfat bun, indiferent cine este cel care ți-l dă.

Așadar, cine nu are un bătrân, să și-l cumpere. Iar cu timpul, să încerce să devină bătrânul acela care merită căutat și ascultat.