Tu păzește vrednicia cea dată, căci ai fost zidit stăpân, stăpân peste pa­timi. Stăpânește fiarele, stăpânește pe cele târâtoare, stăpânește pe cele zburătoare! Nu te înălța cu gândul, nu fi ușor la minte și nestatornic! Căci ai fost pus să stăpânești cele zburătoare, nu să te asemeni cu cele zburătoare.

Să nu te îngâmfezi deci, să nu te înalți, să nu cugeți mai înalt decât firea omenească și pământească! Nu te înfumura lăudându-te, nu te slăvi pe tine însuți, nici nu mări ale tale, ca să nu fii socotit împreună cu cele zburătoare, înălțându-te deopotrivă cu acelea, învârtindu-te de ici-colo cu întrariparea! Stăpânește gândurile din tine, ca să te faci stăpân peste toate cele ce sunt! Astfel, stăpânirea ce ni s-a dat asupra ani­malelor ne determină să ne stăpânim pe noi înșine. Căci este lucru nepotrivit ca acela ce este supus în casa sa să stăpânească peste neamuri și cel ce este înăuntru sub altă stă­pânire să fie înaintestătător în mulțime. Căci trebuie ca, după ce mai întâi a rânduit bine cele ale casei și pe cele dinăuntru le-a împodobit cu bună rânduială, astfel să ia cârmuirea celor dinafară și străine. Fiindcă se va întoarce cuvântul de la cei supuși: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți!” (Luca 4, 23).

De acum, să ne sârguim să ne tămăduim în­tâi pe noi înșine! Căci nu a fost mustrat nimeni vreodată pentru că nu a vânat vreun leu, dar pentru că nu și-a stăpânit furia a fost batjocorit de fiecare. Fiindcă cel ce nu a putut să biruiască fiare sălbatice încă nu este vrednic de condamnat, dar cel ce e fără vlagă în a-și stăpâni patima care îl supără este cu adevărat sub osândă. Căci aceea nu-l ajută cu nimic pe cel ce s-a învrednicit de stăpânirea cea cuvântătoare, iar aceasta este trebuincioasă și folositoare.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului. Omilie despre Rai, traducere din limba greacă de ieromonah Lavrentie Carp, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 55-56)