Cine va putea să vieţuiască pe pământ cu pace?
Acela care nici un rău n-a însemnat în ştiinţa sa; căci cu adevărat nimeni cu nimic nu va putea să ne tulbure, să ne muncească şi să ne piardă pe noi, decât ştiinţa îngreunată cu răutăţi.
Întotdeauna, în nevoi şi în năpaste, ştiinţa cea curată, netulburată este, nefiind într-însa nimic întinat care să o poată tulbura sau clătina, căci către toţi cu aceeaşi faţă se arată pe sine — şi înaintea prietenilor şi înaintea vrăjmaşilor.
Fiind întrebat Socrate filosoful cine va putea să vieţuiască pe pământ cu pace, a răspuns: acela care nici un rău n-a însemnat în ştiinţa sa; căci cu adevărat nimeni cu nimic nu va putea să ne tulbure, să ne muncească şi să ne piardă pe noi, decât ştiinţa îngreunată cu răutăţi; şi dimpotrivă, nimic nu aduce mântuirea, nimic nu întăreşte şi nimic nu viază mai mult decât ştiinţa curată. Căci în mijlocul necazurilor, ea află pace şi bună linişte, pentru că unde e ştiinţă curată, acolo e şi minte şi inimă curată. Deci, unde e o tocmire ca aceasta, acolo e Dumnezeu, acolo e raiul, acolo e veselie, acolo e bucuria cea adevărată.
Iar celor ce au ştiinţă spurcată, toate le sunt împotrivă, căci unuia dintre aceştia şi dacă ar fi pe marea liniştită i se va părea că e în mijlocul valurilor; el nici pe sine nu se crede şi întotdeauna e mâhnit şi posomorât, vede visuri înfricoşătoare şi fără de dulceaţă şi năluciri în multe feluri, ruperi, muşcări şi război neîncetat. Că adesea venindu-i în minte răutatea pe care a făcut-o, ca o mărturie nemincinoasă şi nemilostivă, mai înainte de focul acela şi de viermii neadormiţi pe care-i sporeşte, acolo ştiinţa cea îngreunată îl arde şi-l muşcă fără cruţare. Drept zicând, toată pacea dinlăuntru o dă în lături. Să ne aducem aminte de oricare dintre cele ce îngreunează ştiinţa.
(Povățuiri creștine pentru tineri, Colecție îngrijită de Ignatie Monahul, Editura Anastasia, București, 2001, p. 220)
Maica Domnului, însăși Sfântă a sfinților
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro