O, nesocotinţă şi neînţelepţie! Cinstea creştinului este Hristos cel răstignit, şi slava noastră e ca să pătimim necazuri şi goniri, necinstiri şi defăimări pentru dragostea Lui; iar noi nesimţitorii, căutăm cinste vremelnică, desfătări şi toată trupeasca împătimire. Adevărata cinste este fapta cea bună care nu este darul împăraţilor pământeşti, nici cu argint se cumpără, ci se câştigă prin sărăcie şi smerenie. După ce a început să se cinstească banii, a lipsit adevărata cinste şi a căzut. Numai cinstea care se găseşte în fapta bună, eşti dator s-o cauţi; iar pe celelalte cinstiri ale lumii, pe care le poftesc cei fără minte, să le urăşti ştiind că se va face trupul tău cenuşă şi îl vor mânca viermii.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 259)