Alături de glasurile dezmierdătoare ale oamenilor şi ale cântecelor de joc se numără şi glasurile păsărilor, adică ale papagalilor, privighetorilor, porumbeilor, canarilor şi ale altor cântătoare de acest fel, precum şi lătratul câinilor mititei, vietăţi pe care le hrănesc cu oarecare grele cheltuieli în casele lor nu numai [dintre] mireni, ci şi clerici şi sfinţiţi. Pentru aceea, având în vedere vătămarea produsă de acestea, precum şi deşertăciunea lor, te rog fierbinte pe Prea Sfinţia ta să te lipseşti [de ele]. Şi dacă poate ai în casă unele ca acestea, leapădă-le, căci, într-adevăr, este un lucru cu totul necuviincios ca un arhiereu să hrănească [vietăţi] ca acestea în Mitropolie, întrucât se face pricină de multă ocară şi sminteală creştinilor - adică să vadă în casa arhiereului sau a preotului păsări şi câini mici şi să audă necuvântătoarele lor glasuri acolo unde se cădea să se vadă tot lucrul de cinste şi cucernic.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 141)