Coborârea lui Iisus de pe Cruce - Frescă sec. XXI, Catedrala Veche „Sfântul Gheorghe” din Iași Iudeii iau măsuri pentru îngroparea răstigniților. Legea romană ordona, în general, ca trupurile răstigniților să rămână pe cruce, spre a servi ca hrană fiarelor și păsărilor de pradă. Legea mozaică, pe care romanii o îngăduiau iudeilor, oprea însă acest obicei, poruncind ca leșurile celor spânzurați pe lemn să fie îngropate în aceeași, zi, înainte de apusul soarelui (Deut. XXI, 23). În plus, nici un trup nu trebuia să spânzure pe lemn în zi de sărbatoare, ca să n-o spurce. Coborârea lui Iisus de pe Cruce și pregătirile de înmormântare se fac de către Iosif din Arimatea, ajutat de Nicodim și de femeile mironosițe. Nicodim era, ca și Iosif, membru al sinedriului. El făcuse parte dintre ucenicii ascunși ai Mântuitorului. Acum, se dă pe față cu curaj și aduce pentru înmormântarea Domnului ca la o sută de litre (cca 30 litri) amestecătură de smirnă și de aloe. Iosif aduce un giulgiu de in de mare preț și oferă Mântuitorului mormântul pregătit pentru sine și situat în grădina sa din vecinătatea Golgotei. Tradiția ne spune că, de pe Cruce, Domnul a fost coborât în brațele Maicii Sale, care asistă la îmbălsămare și înmormântare. După obiceiul vremii, trupul lui Iisus a fost spălat, uns cu smirnă și aloe și înfășurat în giulgiuri speciale cu care se înfășurau pe rând mâinile și picioarele, cu care se înveleau capul și mai apoi în giulgiul cel mare, cu care se acoperea în întregime tot corpul. Aromatele se turnau pe trup, pe giulgiuri și în mormânt; de aceea s-au adus în cantitate atât de mare (cca 30 l.). Dintre pregatirile pentru înmormântare, a lipsit doar ungerea cu mir. Mironosițele n-au mai avut vreme să pregătească după rânduială mirul, deoarece se apropiase momentul începerii praznicului Paștilor iudaice. Ele se gândeau să completeze îmbălsămarea Mântuitorului îndată după trecerea primei zile de Paști, când trebuiau să se odihnească, potrivit prescripțiunilor Legii mozaice (Marcu XVI, 1; Luca XXIV, 1). Mirungerea fusese primită însă de Domnul, în chip profetic, cu câteva zile mai înainte (Matei XXVI, 6-13). El a primit deci în întregime ceremonialul unei înmormântari onorabile. În plus, a fost învelit într-un giulgiu de in, făcut adică din pânza folosită pentru confecționarea veșmintelor preoțești, arătându-ni-se și prin aceasta că El este veșnicul nostru Arhiereu la Tatăl (Evrei V, 1; VII, 24, 27).