Sala a fost plină de credincioși, profesori, studenți și invitați care au răspuns cu entuziasm invitației lansate de organizatori. Programul serii a cuprins o selecție atentă de colinde și cântece tradiționale, menite să redea esența simbolică a Sărbătorii Crăciunului.

Un moment special a fost reprezentat de prestația Corului bărbătesc „Sfântul Ierarh Iosif Naniescu”, format din studenți ai Facultății de Teologie, alături de Corala „Universitas” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Glasurile armonioase și repertoriul bine ales au transmis un mesaj de speranță, credință și pace, valori fundamentale ale marii sărbători a Nașterii Domnului.

De asemenea, corurile anilor I, II, III și IV din cadrul Facultății de Teologie au completat atmosfera festivă, aducând în fața publicului colinde noi și vechi, interpretate cu profesionalism și emoție. Fiecare moment artistic a fost primit cu ropote de aplauze și admirație, consolidând încă o dată tradiția acestui eveniment în comunitatea academică ieșeană.

La finalul serii, organizatorii au transmis mulțumiri participanților și tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui eveniment, subliniind faptul că Serbarea de Crăciun nu este doar un spectacol, ci și o modalitate de a păstra vie tradiția și de a împărtăși bucuria sărbătorilor cu cei din jur.

Totodată, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a transmis celor prezenți un cuvânt de binecuvântare:

Colindul este o cale de cunoaștere. Nu este o simplă poveste, ci acea veste care împarte timpul în două: „înainte de Hristos” și „după Hristos”. Este vestea în fața căreia Sfântul Ioan Damaschin se minunează, zicând că pentru prima oară „iată ceva nou sub soare”, un răspuns la deșertăciunea deșertăciunilor de care omul se tânguia, căutând rost în lumea aceasta. Dumnezeu vine să ne descopere rostul, să ne înțelegem lucrarea și să pricepem că, în curgerea vieții noastre, El este alături de noi. După cuvântul Său: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului”, El este cu noi, lucrează împreună cu noi, dar nu în locul nostru.

Suntem chemați să trăim această lucrare, să împlinim gândul de a ne uni în bucurie și mulțumire și de a ne face răgaz pentru a jertfi din timpul nostru. În vestirea colindului se întâlnește jertfa colindătorului, dar și jertfa celui ce ascultă și își face timp pentru această întâlnire. Mulțumesc în numele meu și în numele Înaltpreasfințitului Părinte Teofan pentru jertfa și lucrarea frumoasă a studenților de la Facultatea de Teologie.

În lumea satului, colindul era întâmpinat nu doar cu cinste, ci și cu o grijă aparte. Gospodina stătea atentă, se pregătea pentru această întâlnire și îi cinstea pe colindători cu cele de trebuință: cozonac, vin, iar în primul rând, cu bunăvoință. Era o oprire din grija cotidiană, o oprire „a Mariei și a Martei”, care vestea cunoașterea: „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!”. Această oprire nu înseamnă trândăvie, ci o altfel de lucrare. Nu întâmplător, Sfântul Grigorie de Nazianz spunea: „Cea mai mare lucrare a mea este nelucrarea”, un paradox care indică atenția la sine și la lucrarea lui Dumnezeu în istorie.

Aceasta este taina Crăciunului, care ni se descoperă în colinde: taina unirii noastre cu Dumnezeu, dar și taina întâlnirii dintre noi, cei care avem același gând și același dor în aceste zile. Nu suntem doar în așteptare, ci și într-o pregătire activă pentru taina Crăciunului prin rugăciune, bunăvoință și dragoste față de ceilalți.

Serbarea de Crăciun din acest an a fost o reușită, oferind publicului o adevărată lecție de credință și comuniune, cu gândul îndreptat către Nașterea Mântuitorului. Evenimentul a reconfirmat implicarea și devotamentul studenților și profesorilor Facultății de Teologie în promovarea valorilor creștine și a tradițiilor românești.