Allan Pease și Barbara Pease de ceva ani, buni, se impun ca doi specialiști ai limbajului. O activitate inspirațională, mai mult decât științific-relevantă, așa cum se arată și ediția a III-a a cărții lor Abilități de comunicare (Ed. Curtea Veche, 2020, traducere de Sanda Aronescu, 100 pg.). Mici rețete, testate în grupul Pease International (PTY LTD) și apoi oferite lumii, sunt aduse în prim planul lecturii noastre de autori.

Deschiderea cărții, Introducere, ne expune rațiunea de a fi a cărții: „Toți îi admirăm pe cei care par să aibă o abilitate înnăscută de a intra într-o situație socială nefamiliară și de a-i angrena pe ceilalți într-o conversație. Acești oameni au ceea ce este considerat deseori „charismă”. În timp ce unii se întreabă cm procedează, cei mai mulți presupun că au, probabil, un talent „înnăscut”. Adevărul este că acea „charismă” este un talent dobândit al oamenilor cu autoritate, și ca orice talent dobândit se poate învăța , poate fi consolidat și perfecționat, dacă ai informațiile necesare și voința de a învăța. Abilități de comunicare își spune ce calități îți trebuie pentru a avea autoritatea asupra celorlalți. Când își vei valorifica aceste calități să nu te mire dacă oamenii vor începe să te întrebe „De unde ai această abilitate de a vorbi atât de convingător cu oamenii”? Chiar dacă nu își vor pune această întrebare, cu siguranță se vor gândi la ea, așa cum te-ai gândi și tu. Această carte îți vorbește despre calitățile esențiale care asigură succesul în fața tuturor. Am alcătuit-o astfel încât să o poți deschide la orice pagină și să înveți pe loc o nouă calitate. Vei observa că trecem direct la subiect , în privința fiecărei calități, oferim un exemplu, apoi gata (...)” (pg. 11).

Un pic superficial, veți spune, și nu vă contrazic. Mai importantă în construcția cărții îmi pare a fi povestea – Casa de la jumătatea drumului – motivațională (pp. 12-13) care descoperă cel mai mare adevăr: ceilalți reacționează față de tine în același fel cum îi tratezi tu. Nu avem de a face, din punctul meu de vedere, cu un curs de comunicare, ci cu unul de prezentare, de „luat față într-o lume a clișeelor comunicaționale și citind atent paginile – nu multe – am înțeles de ce pe foarte mulți politicieni ori vectori de imagine (nu se poate imagine mai ieftină decât aceasta, portanța de imagine neînsemnând, cel puțin în limba română, și conținuturi pe măsura gălăgiei) pierd enorm din naturalețea, bunul simț și cordialitatea comunicării, acoperiți de zgura a prea-multor formări.

Sursa: tribuna.ro