Căsnicia nu e un basm. Nu intrați în panică închipuindu- vă că totul s-a sfârșit. Este așa doar dacă nu țineți seama de intervenția lui Dumnezeu, de Biserică și de consilierii calificați. Căsnicia are nevoie de o permanentă îngrijire. Relația voastră va fi întotdeauna în evoluție. Este un parteneriat dinamic, nu un contract static.

În căsnicie e necesar să fiți sensibili la nevoile celuilalt și să vă adaptați unul la altul pentru tot restul vieții. Persoana care sunteți în prezent nu e aceeași cu cea din viitor. Vă aflați în proces de tranziție de la condiția de burlac care aleargă într-o cursă în două picioare la condiția de om căsătorit care aleargă într-o cursă în trei picioare. Vă veți afla într-o continuă schimbare și adaptare unul la celălalt, pentru tot restul vieții.

Nu se poate sublinia niciodată îndeajuns — comunicarea este cheia. S-a estimat că 40% din comunicarea cu soțul/soția implică gesturi sau cuvinte intime, 20% reprezintă limbajul trupului și comunicare nonverbală, 20% este comunicarea verbală și 20% interacțiunea dintre corpurile noastre în timpul somnului.

Trebuie să învățăm să îl ascultăm pe celălalt. Trebuie să auzim cu adevărat ceea ce ne spune soțul/soția. Trebuie să învățăm cum putem face asta. E nevoie să fim răbdători unul cu altul si să îl învățăm pe celălalt să ne asculte. Trebuie sa ne oprim, să îi atragem cu blândețe atenția și să îi spunem: „Ne-am putea așeza să stăm de vorbă? Este toarte important și am nevoie să îți spun ce simt”.

Uneori, e nevoie să îi spunem soțului/soției: „Nu am pretenția ca tu să îmi rezolvi problema. Nu am pretenția ca tu să faci ceva în privința ei. Simt doar nevoia să vorbesc despre ceea ce mi se întâmplă la muncă (ori in relația cu părinții mei, sau cu copiii)”.

Stând de vorbă ajungem să cunoaștem ceea ce simte soțul/soția. Trebuie să știm când acesta/aceasta este rănit(ă). Uneori noi suntem de vină, și atunci putem spune „îmi pare rău” și putem începe să căutăm un mod de a vindeca rana. Alteori nu suntem noi de vină, și atunci nu putem face nimic pentru a remedia problema. Dar putem aduce vindecare dacă ne deschidem inima la durerea din inima soțului/soției. Putem aduce vindecare împărtășind suferința celuilalt, chiar și atunci când nu putem face nimic pentru a o înlătura.

Nu uitați – în basme, toți sunt perfecți și se pricep de minune să vorbească și să asculte. Dar căsnicia începe când se termină basmul. În căsnicie, nu știm să exprimăm ceea ce simțim. Și nu ne pricepem să ascultăm. Dacă îmi doresc ca soția să îmi asculte inima, trebuie să o învăț, cu răbdare și delicatețe, cum să o facă. La început, nimeni nu e prea bun la cursa în trei picioare. Dar, cu râsete, cu iertare, răbdare și delicatețe, putem învăța să devenim experți. Pot învăța sa îmi ascult soția, iar ea poate învăța să mă asculte.

Pe bună dreptate, despre o discuție privată și intimă se spune că e purtată „de la inimă la inimă”. Alături de relația cu Dumnezeu, căsnicia e cea mai importantă relație din viața voastră. Ceea ce investiți unul în altul, pentru a învăța să vă împărtășiți inima cu celălalt și pentru a învăța să vă ascultați unul pe altul, vă va aduce profit. Nimic nu e mai dulce decât a fi înfăptuit o căsnicie de la inimă la inimă.

(Constantine Nasr, Arta căsniciei: cum să rămâneți împreună când lumea vă desparte, Editura Theosis, Oradea, 2021, pp. 125-127)

Îți mai recomandăm și: Vorbiți despre orice în familie și rezolvați problemele împreună

Șapte „reguli” pentru comunicarea dintre soți