De acum încolo torentul de închinători a început să curgă la chilia Stareţului Nectarie. Închinătorii îl întrebau în mod deosebit pe Stareţ cum să se comporte şi să trăiască în noua epocă a ateismului militant. Îl întrebau dacă pot să poarte dispute cu cunoscuţii despre religie. El nu permitea şi îi prevenea că acest lucru poate aduce dureri sufleteşti de care greu te poţi vindeca. Spunea că o comuniune de viaţă poţi avea şi cu necredincioşii, dar comuniune de rugăciune nu poţi avea cu ei şi dispute despre religie, de asemenea, nu poţi purta, pentru ca Numele lui Dumnezeu să nu se întineze în dispută. Mulţi întrebau: „Cum să ne educăm copiii, când înjur pluteşte duhul neruşinării, iar în şcoală - ateismul?” Stareţul răspundea: „Dacă vreţi să păstraţi în ei creştinismul, atunci să vadă o adevărată viaţă creştină în familie”.

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 80)