Tradiţional vorbind, conflictul este rău. Un fel de demon neadormit al egoismului. O demonstraţie de forţă a validităţii unui punct obtuz de vedere. Un generator de gastrită şi de insomnii. Ce mai? Calea sigură spre divorţ, război, moarte. Administrat incorect așa e. Familiile se distanţează din cauza unui conflict stupid, care nu se dă plecat din casă. Soţii se separă, iar copiii suferă pe drumuri. Astfel de case certăreţe sunt orice, numai colţuri translucide de rai nu.

Totuşi, experţii spun că cearta nu este întotdeauna rea. Are şi ea „beneficiile” ei. Care oare?

Unu: identifică problema. Pune punctul pe „i”. Indiferent de natura ei, atunci când nu este numită corect, problema nu poate fi rezolvată bine. Un diagnostic just este primul pas spre însănătoşire. Aşa-i? Exact la fel stau lucrurile şi în familie. Contradicţiile au tendinţa să fie tematice (şi, din păcate, în unele cazuri şi cronice) adică gravitează în jurul unui subiect. Să exemplific cu câteva megateme: egoismul, lipsa de timp, banii greşit administraţi, educarea copiilor, relaţia cu socrii etc. Cheia este, desigur, comunicarea, care se propteşte pe o regulă extrem de simplă: preluarea şi cedarea cuvântului la momentul oportun.

Doi: dezvăluie adevărata faţă. Măştile cad. Cosmeticele se şterg. Solzii pică. Şi se arată exact cum e omul în interior. Gol-goluţ. Fără botoxuri caracterologice. Şi, până la urmă, nu te căsătoreşti doar cu bunele partenerului, ci şi cu relele lui. E o realitate. Fiinţa umană vrea să cunoască şi să fie cunoscută de celălalt. Ei, acum ai ocazia plenară să îi arăţi cine eşti cu adevărat. Ba mai mult, ai şansa demonstrării faptului că ai crescut. Mare. Că te-ai maturizat de la ultima ceartă. Şi că nu mai scoţi verzi şi uscate pe gură. Că manifeşti virtuţile creştine. Succes!

Trei: orchestrează întâlnirea contrariilor. De obicei, soţii aflaţi într-un conflict, exagerând într-una din direcţii, dezechilibrează balanţa logicii. Fiecare o ţine pe a lui; ştie una şi bună. Dar, apelând la calm, ascultând activ sau chiar empatic, se poate înţelege şi punctul de vedere al celuilalt. Te pui în papucii lui, sau ai ei, şi începi să vezi lucrurile în ansamblu. Holistic, nu doar arbitrar. În final cineva trebuie să cedeze în faţa argumentelor. Şi cine ştie? Poate eşti tu cel înţelept care renunţă la poziţia lui pentru că şi-a dat seama că adevărul e de cealaltă parte a baricadei. Sigur, lucrul acesta nu este deloc uşor, dar e posibil dacă există voinţă, intenţionalitate. Se pot întâmpla lucruri extraordinare când cineva decide, în mod altruist, că e mai folositor să îl înţeleagă pe celălalt decât să se facă înţeles.

Patru: conduce la soluţii eficiente. Sau altfel spus – naşte progresul. Precum toate ale lumii, şi relaţiile evoluează sau involuează. Eu nu cred că există cale de mijloc. Mai nimic nu stagnează. E ca mersul pe bicicletă: ori înaintezi, ori cazi. Dacă şi relaţiile se supun aceleiaşi legi, conflictul are în el sămânţa schimbării. În bine. Pentru că face apel la dorinţa umană de a rezolva problemele. Nu știu dacă ați observat, dar trăim într-un univers problematic. Viaţa e complicată. Inclusiv viaţa de familie. Treptat, partenerii înţelepţi îşi vor schimba atenţia dinspre vinovaţi înspre soluţii. Ceea ce e important e ca acestea să rezolve conflictul împlinind aşteptările fiecărei părţi.

Conflictul, repet, administrat corect, are capacitatea să scoată ce e mai bun din om... sau ce e mai rău. Conflictul este benefic atunci când oferă celor implicaţi în vâltoarea lui oportunităţi de creştere şi schimbare pozitivă. Atunci când cele două tabere se concentrează pe aflarea unei căi de rezolvare şi nu pe identificarea (şi, eventual, spânzurarea) vinovatului. În asemenea momente de armistiţiu, cei doi nu se mai concentrează asupra trecutului, ci asupra viitorului.

Prieteni, întrebarea este dacă vom strivi sau vom struni. Dacă ne vom lăsa familia strivită de roţile oţeloase ale tancului numit conflict sau îl vom struni, cu eleganţa unui îmblânzitor de fiare, pentru a urmări binele comun. Conflictul e ok dacă toţi pot să spună, ajunşi la finalul bătăliei, win-win!

(Gabriel Braic, Semeseuri pentru familii grăbite, Editura Agaton, Făgăraș, 2019, pp. 31-34)